Preot Constantin Sturzu
Matematica iubirii evanghelice nu se bazează pe principiul reciprocităţii. Când „eu te iubesc pe tine pentru că şi tu mă iubeşti pe mine”, cele două afirmaţii se anulează reciproc şi rezultatul este zero. Pentru a obţine un rezultat pozitiv este musai să lărgim sfera iubirii către cei ce nu ne iubesc. Şi cum poate fi numit, la limită, un om care nu ne iubeşte – dacă nu „vrăjmaş”? La un astfel de om ştim sigur că nu găsim dragoste pentru noi, încât merită să investim aici iubire pentru că el nu ne oferă nimic şi doar în relaţia cu el vom obţine cel mai mare „profit” duhovnicesc.
Dar ce înseamnă a iubi creştineşte pe un om, cum se aplică acest postulat evanghelic în practică? Înseamnă, oare, a-i face declaraţii de dragoste, a-l trata ca pe un idol din ale cărui cuvinte şi comportament să ne inspirăm permanent? Vedem că în Predica de pe munte ne sunt dezvăluite două moduri prin care se poate materializa acest deziderat al iubirii: prin a face binele şi prin a împrumuta (oferi/ dărui) fără a aştepta sau a pretinde să primim ceva înapoi. A acţiona în interesul celuilalt (inclusiv a mă ruga pentru el sau a-l binecuvânta) şi a dărui din bunurile pe care le am în posesie nu presupune nici efuziuni sentimentale, nici imitare papagalicească. Înseamnă doar că eu mă pot implica, prin tot ceea ce pot face şi tot ceea ce am, dar fără a mă anula sau topi în personalitatea celuilalt. Iubirea de vrăjmaşi nu se revendică din registrul emoţional, nu se alimentează din vreun tainic entuziasm, ci este o alegere conştientă pe care o poate face şi un om care e din fire mai cerebral. Când suntem îndemnaţi să fim milostivi precum Dumnezeu-Tatăl este milostiv, nu la sentimentul de compasiune numit milă se face trimitere. Să spunem că doi oameni văd un cerşetor vizibil afectat de foame. Unuia i se face milă şi simte că i se rupe inima de durerea acestei privelişti, dar nu acţionează deloc spre a-l ajuta. Altul, deşi este mai insensibil de felul lui, aducându-şi aminte „răsplata” promisă de Hristos, intervine şi îi oferă mâncare celui nevoiaş. Evident, nu primul, ci cel de-al doilea împlineşte porunca iubirii de aproapele.
