O fată tânără a mers pentru a fi operată la Spitalul din Simferopol. Starea sănătății ei era foarte gravă, iar operația grea și primejdioasă.
Doctorița care avea s-o opereze pe bolnavă, a chemat-o pe mama ei și i-a spus:
– Operația este foarte grea și primejdioasă. Nu pot să vă garantez nimic. Nu știu dacă fiica dvs. va ieși vie de aici.
Nu exista altă soluție. Tânăra a fost dusă în sala de operație. Pe tot timpul operației mama bolnavei stătea în curtea spitalului și cu lacrimi în ochi se ruga Sfântului Luca Doctorul și Sfântului Panteleimon ca să ajute.
La un moment dat, înaintea ochilor mamei s-a desfășurat un fapt minunat: Peretele spitalului a devenit transparent, ca sticla, și se putea vedea limpede sala de operație. Pe masa de operație era fiica ei, iar în jurul ei era doctorița cu colegii ei. Lângă ea stătea infirmiera care ținea instrumentele pentru operație.
Iar ceea ce este și mai minunat a fost că lângă doctoriță i-a văzut pe Sfinții Doctori la care se rugase. În partea stângă stătea Sfântul Panteleimon cu o lumânare aprinsă în mână, iar în partea dreaptă stătea Sfântul Luca, care din când în când lua instrumentele de la infirmieră și le dădea doctoriței.
Mama bolnavei a rămas nemișcată de uimire. A simțit că rugăciunea ei a fost auzită. Când operația s-a sfârșit, doctorița a ieșit bucuroasă și entuziasmată. A chemat-o pe mama bolnavei și i-a spus:
– Am mers foarte bine. Neașteptat de bine.
Atunci mama fetei i-a povestit doctoriței faptul minunat pe care-l trăise. Doctorița a rămas mută de uimire. Și-a făcut semnul Crucii și a mărturisit:
– Acum am înțeles. În vreme ce operam și aveam nevoie de vreun instrument, nu apucam să-i spun infirmierei să mi-l dea, ci numai când gândeam de ce instrument aveam nevoie, îl și aveam în mână.
Din Cartea: Grabnic spre ajutor – Starețul Nectarie Antonopolou.
