Minunea de la Râșca: Sfântul Antimis a rămas intact după un incendiu care a ars din temelii Biserica satului!

Biserica „Sfinţii Împărați Constantin și Elena” din satul Râșca, comuna Drăgănești, județul Neamț, a fost mistuită de un incendiu izbucnit chiar în ziua Sfântului Apostol Andrei. Întrucât era construită din lemn, a ars ca o torță, cu toate că au intervenit pompierii din Piatra Neamț, Târgu Neamț și Roman.
În mod miraculos, deși totul a fost distrus, Sfântul Antimis, aflat pe Sfânta Masă, în calea flăcărilor, nu a luat foc, ci a rămas nears.
Întrucât este una dintre cele mai mici parohii din Protopopiatul Târgu Neamț, cei care doresc să sprijine comunitatea din satul Râșca o pot face prin:
Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Râșca;
RO85 RNCB 0199 1446 9167 0004, deschis la BCR;
telefon 0745.804.936, pr. Albert Iftime.

Antimisul (antimension – gr. în loc de masă) este o năframă pătrată de in sau de mătase, având întipărită pe el icoana punerii în mormânt a Domnului. El este sfinţit de episcopul locului cu Sfântul şi Marele Mir şi are în cusătura sa părticele de sfinte moaşte, deoarece în primele veacuri creştine Bisericile se ridicau pe mormintele martirilor şi este aşezat întotdeauna pe Sfânta Masă din Sfântul Altar. În colţuri sunt pictaţi cei patru evanghelişti.

Antimisul prezintă o importanţă deosebită deoarece pe el se face sfinţirea Darurilor şi fără el nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. Se pare că antimisele au apărut în perioada persecuţiilor, când păgânii eretici prădau frecvent Bisericile creştinilor ortodocşi. Ca să ferească sfintele de pângărire, în locurile expuse duşmanilor, preoţii întrebuinţau pentru oficializarea Sfintei Liturghii, în loc de sfânta Masă, o bucată de pânză sfinţită cu care, în caz de pericol, puteau acoperi uşor sfintele şi fugi din Biserică.

După Sfântul Isidor Pelusiotul, antimisul reprezintă giulgiul cu care a fost învelit Trupul Mântuitorului în mormânt. Pe marginile lui se află scris troparul punerii în mormânt: „Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus”. Toate antimisele cuprind numele parohiei, hramul Bisericilor cărora sunt destinate şi semnătura episcopului locului. Ele se schimbă de fiecare dată când se instalează un nou episcop.

Antimisul are în acelaşi timp un rol practic şi o profundă semnificaţie teologică. Rolul practic constă în aceea că pe antimisul desfăcut vor fi aşezate Sfântul Potir şi Sfântul Disc, iar eventualele părticele din Sfintele Daruri care vor cădea pe el vor putea fi adunate evitându-se profanarea. Semnificaţia teologică a antimisului vine din legătura lui cu episcopul locului a cărui semnătură o poartă întotdeauna, fiind delegaţia liturgică şi jurisdicţională a episcopului pentru preotul locului, dar şi simbolul unităţii liturgice şi sacramentale dintre parohii, sub ierarhul locului.

Sursa: http://doxologia.ro

Total
374
Shares
Previous Post

A sosit vremea colindelor

Next Post

E-conferință Mitropolitul Atanasie de Limassol (Biserica Ortodoxă a Ciprului)

Related Posts