A venit ținând în mână o lumânare groasă cât trunchiul unui copac mic. Era plin de bucurie și de recunoștință. Împreună a venit și evlavioasa sa soție.
Cu câteva săptămâni în urmă, mai mulți credincioși din Agrinio împreună cu Pr. Teoclit, au mers la Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului Varnakova ca să săvârșească o Dumnezeiască Liturghie. Împreună cu ei a mers, la îndemnul lui, și soția domnului Sotiris.
– Eram bolnav de multă vreme, iar medicii nu puteau afla ce am. Am ajuns în punctul să nu mai am curaj să conduc mașina, să merg să fac cumpărături pentru copii noștri, povestea bolnavul plin de emoție în ziua când a venit la biserică.
Apoi a adăugat:
– Am trimis-o pe femeia mea la Mănăstirea Maicii Domnului ca să se roage pentru mine, căci eram aproape de deznădejde. Așa cum eram întins pe pat, fiind într-o stare jalnică și cuprins de dureri, pe la ora nouă dimineața, am simțit dintr-odată o ușurare și o bucurie. Mi-am dat seama imediat. Maica Domnului trimisese harul ei. Mi-am făcut semnul Crucii și am încercat să mă ridic. Am izbutit fără nici o durere. Am simțit putere și bună dispoziție. M-am îmbrăcat, m-am spălat, m-am pieptănat și o așteptam pe femeia mea plin de emoție și bucurie. A venit spre amiază. Când m-a văzut ridicat și sănătos, a început să plângă. Nu mai știa cum să-și manifeste recunoștința sa față de Dumnezeu și Maica Domnului.
A doua zi am mers în piața orașului Agrinio și am cumpărat cea mai mare lumânare pe care am găsit-o. Oamenii se uitau mirați la mine. Pe mine însă nu mă interesa asta. Voiam să mă urc, dacă ar fi fost cu putință, într-un loc înalt și de acolo să-mi exprim prin strigare mulțumirile mele față de Dumnezeu și de Maica Domnului, pentru ca să le audă toți oamenii și să creadă.
Din Cartea: Minunile Maicii Domnului.
