– Gheronda, Sfântul Cap al Sfântului Arsenie răspândește o mireasmă deosebită la pomenirea lui.
– De ce să nu răspândească? Să nu cinstească Sfântul lumea de ziua sa?
– Gheronda, de ce Sfintele Moaște nu răspândesc totdeauna mireasmă?
– Din mai multe pricini. Uneori se poate ca cel care se închină să fie foarte păcătos și Sfintele Moaște să răspândească mireasmă pentru ca omul să fie ajutat, să pună început bun, să se pocăiască. Alteori se poate ca cel ce se închină să fie virtuos și să nu scoată mireasmă ca să nu cadă în mândrie. Iar alteori Sfintele Moaște ale unui Sfânt răspândesc bună mireasmă când se închină un om virtuos, ca și cum acel Sfânt l-ar cinsti.
– Gheronda, unii se îndoiesc de mireasma Sfintelor Moaște.
– E de vină logica. Moaștele Sfinţilor au în ele Harul lui Dumnezeu. La „Panaguda”, iarna, tot locul este plin de bună mireasmă. Și la Katunakia, unde am fost[1], lângă „Sfântul Vasilie”, într-un singur loc se simţea o bună mireasmă. Acolo nu mai există chilii, ci numai niște pietre. Câte Sfinte Moaște n-or fi și în acel loc! Și cine știe când le va descoperi Dumnezeu!
[1] Prin anii 1967-1968.
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
