– Gheronda, va fi război?
– Voi faceţi rugăciune? Eu din primăvară până-n toamnă fac mobilizare pentru rugăciune – fără zgomot –, ca să ne miluiască Dumnezeu și să evităm mobilizarea și războiul. Am avut o vestire[1]: „Faceţi multă rugăciune, ca să fie împiedicaţi turcii, deoarece în duminica de 16 octombrie, intenţionează să ne lovească”. Slavă lui Dumnezeu că până acum ne-a păzit Maica Domnului; să nădăjduim că ne va păzi și de acum înainte.
– Gheronda, acum, că a trecut primejdia care urma să se abată aici, să ne mai rugăm pentru aceasta?
– Există, oare, pe lumea aceasta vreun loc unde să nu fie război? Ce diferenţă este între „aici” și „acolo”? Și cei de „acolo”, unde acum este război, sunt fraţii noștri. Nu ne tragem noi, toţi oamenii, din Adam și Eva? Dar familia noastră s-a dezbinat. Unii sunt aici, alţii acolo. Cu ortodocșii suntem fraţi și după trup și după duh, în timp ce cu ceilalţi suntem fraţi numai după trup. Prin urmare, există un motiv în plus pentru care trebuie să ne rugăm cu mai multă durere pentru aceia, deoarece ei sunt mai chinuiţi.
– Gheronda, în această vreme, când Grecia trece printr-o situaţie dificilă, fac multă rugăciune cu metanierul, dar mă gândesc și la faptul că mântuirea Greciei nu depinde de metanierul meu.
– Nu spun că mântuirea Greciei depinde de metanierul tău, însă faptul că te gândești mereu la greutăţile prin care trece Grecia, înseamnă că te doare pentru patria ta și ceri intervenţia lui Dumnezeu, singurul Care poate ajuta. Să vă rugaţi să ridice Dumnezeu oameni duhovnicești, Macabei[2], pentru că există mare nevoie de astfel de oameni. A venit vremea să se lupte binele cu răul, pentru că fărădelegea au făcut-o lege și păcatul modă. Când veţi vedea nenorociri în Grecia, când statul va da legi neghioabe și va exista o instabilitate generală, să nu vă temeţi, căci Dumnezeu va ajuta[3].
– Din ceea ce spuneţi, Gheronda, înseamnă că trebuie să lăsăm toate și să ne încredinţăm cu toată puterea rugăciunii.
– Dar mai încape discuţie pentru aceasta? Toată lumea fierbe ca într-un cazan. Biserica, statul, toate neamurile se află într-o mare tulburare. Și cum vor evolua lucrurile, nimeni nu știe. Dumnezeu să Se milostivească! Călugării trebuie să facă multă rugăciune. Și dacă cumva s-au apucat de treburi pământești, să se oprească și să se întoarcă la rugăciune.
Cât puteţi, să vă rugaţi cu smerenie pentru lume, care a dat multe drepturi vicleanului și din această pricină se chinuiește. Să nu uitaţi că ne-am făcut monahi ca să ne mântuim sufletele noastre și ca să ajutăm lumea cu rugăciunea. Să ne străduim să devenim monahi buni, să facem rugăciune și metanii pentru noi înșine și pentru lume, deoarece monahul cu acestea ajută.
[1] S-a spus în noiembrie 1983. Vestirea nu a fost omenească, ci dumnezeiască.
[2] Supranumele de Macabeu I s-a dat lui Iuda, conducătoru răscoalei iudaice – care a avut loc în 166 î.Hr. împotriva lui Antioh al IV-lea Epifanis –, și urmașilor lui. Macabeii s-au distins pentru luptele lor pentru credinţa părintească și pentru libertate. (Vezi I, II și III Macabei).
[3] S-a spus în 1981.
Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, editura Evanghelismos.
