Monahul și femeia

O tema uriasa, dat tot odata destul de nedreptatita. Nedreptatita din ambele parti. O tema ca nu-si poate afla rezolvare cata vreme va fi privita cu rivalitate.

 Au existat monahi, chiar multi mai multi decat credem noi, care au vazut-o pe femeie in dimensiunile ei juste, adica egala cu barbatul, chiar si cand traia in pacat. Au existat si monahi care o vedeau pe femeie in sens negativ, pentru ca proiectau inconstient in ea problematica lor, uitand ca pricina nu se afla in femeie, ci in ei insisi.

De cealalta parte, au existat femei care au colaborat cu monahii, indeosebi cand aceia se aflau in oras sau erau episcopi, femei care au adus multe servicii Bisericii. Au existat insa si femei care s-au ferit de aceasta colaborare. In fine, au existat cazuri de persoane afierosite, de ambele parti, care au faurit legaturi prin ingaduinta reciproca.

Toate cele de mai sus si indeosebi exemplele negative de legaturi dintre monahi si femei au creat o literatura analoaga, care evident a fost scrisa aproape numai de monahi. Aceasta literatura o putem imparti in trei categorii: respingerea femeii, retineri fata de femeie si, in fine, acceptarea ei. Literaturaa care a avut cea mai mare raspandire este cea de mijloc, adica retinerea fata de femeie.

Din categoria aceasta face parte si urmatorul exemplu: „Evita intalnirea cu femeie, daca vrei sa traiesti drept si sa nu le dai acestora niciodata indrazneala in prejma ta. La inceput, ele arata respect, care este adevarat sau prefacut; insa, mai tarziu, indraznesc cu nerusinare totul. La prima intalnire, ochii lor privesc in jos, vorbesc linistit, lacrimeaza cu compatimire, se comporta decent, suspina adanc, intreaba despre sfintenie si asculta cu atentie. La a doua intalnire, isi ridica putin ochii din pamant. La a treia, privesc cu nerusinare. Daca tu zambesti, ele vor rade in hohote. Se impodobesc si se invart in jurul tau, iti arunca priviri care „propovaduiesc” patima. Isi ridica sprancenele, clipesc din gene, isi dezgolesc gatul, se indoiesc din trup, rostesc cuvinte care trezesc patimile, isi dreg vocea pentru a amagi auzul, pana ce, prin toate acestea ti se vara in suflet”.

MOMENTE DIN VIATA PARINTILOR

Sursa: ganduridinierusalim.com

Previous Post

Trei zile de bunătate

Next Post

Părintele Isaac Aghioritul, cel din Liban, biograful Cuviosului Paisie Aghioritul

Related Posts
Total
0
Share