Este absolut necesar să existe o supraveghere, fie de către Stareţ, fie de către Stareţă, fie de către o monahie mai în vârstă sau mai tânără. Când există smerenie lăuntrică și luare‑aminte asupra noastră, vom vedea cât de mult folos va primi sufletul nostru de la o astfel de supraveghere.
Dacă nu ne va supraveghea un om, cum vom spori duhovnicește? Cum ne vom mântui? Și ce vom face atunci când nu avem nicio supraveghere? Un om lucrează undeva și are superiori și subordonaţi. Dacă lucrătorul face o greșeală, este controlat și mustrat ca să se îndrepte.
Mustrarea se face pentru îndreptare. Să nu ne supărăm atunci când suntem mustraţi și să nu spunem „De ce ne‑a spus aceasta?” sau „Stareţa nu s‑a gândit deloc și mi‑a spus lucrul cutare”.
Când suntem alipiţi de voia lui Dumnezeu și de dragostea lui Hristos, având multă încredere în El, nu numai că nu ne vom simţi jigniţi, ci, dimpotrivă, vom avea multă bucurie și veselie. Să ne mâhnim atunci când nu suntem mustraţi, pentru că astfel ne lipsim de măreţia Harului lui Dumnezeu. El se dă în dar și nimeni nu‑și poate închipui măreţia lui.
Extras din Cuvinte din inimă – Stareța Macrina Vassopoulos, Editura Evanghelismos, 2015.
