Închinătorii orașului sfânt Betleem, atunci când merg să se închine Peșterii Sfinte, trec prin piața care se află în fața mănăstirii. Aici arabii vând „năut de piatră”. Potrivit tradiției, „între Ierusalim și Betleem, în partea stângă a șoselei ce leagă cele două orașe, există o arie de treierat veche, în care până astăzi crește năut de piatră”. Aria este săpată în piatră, iar între pietrele ei crește năutul de piatră, „unele boabe fiind mari, altele mai mici, iar altele necojite”.
La nedumerirea închinătorilor cu privire la acest năut, locuitorii din zonă răspund: „Maica Domnului împreună cu logodnicul ei, Iosif, urcau din Nazaret spre Ierusalim pentru a prăznui Paștele, așa cum spune Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie (Luca 2,41). Deoarece Iosif era originar din Betleem și avea aici rude, a venit și a stat aici câteva zile. Într-o zi, în timp ce Preasfânta Născătoare de Dumnezeu împreună cu Iosif și cu Iisus, care pe atunci era copil mic, mergea de la Betleem la Ierusalim, un locuitor din Betleem treiera năut în aria amintită mai sus. Tradiția spune că animalele de îndată ce au văzut-o pe Maica Domnului având în brațe pe Iisus, au rămas nemișcate până ce a trecut. Maica Domnului și Iosif l-au salutat pe omul acela și l-au întrebat ce treieră.
Acela însă, mâniindu-se pentru că s-au oprit caii din treierat, le-a răspuns: Treier pietre! Atunci îndată năutul s-a făcut pietricele, care au rămas până în zilele noastre…
Aria se păstrează neschimbată până astăzi lângă drum, iar năutul se află pietrificat în ea”.
Sursa: Arhim. Teofilact Marinakis, Patericul Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2008.
