De multe ori, atunci când ne împărtășim, din pricina puținei credințe, ne punem întrebarea dacă ne-am împărtășit real cu Hristos sau nu. Această dilemă pentru unii nu este nicidecum o noutate. A existat dintru începuturi și va exista până la sfârșitul veacurilor, pentru că treptele duhovnicești au fost și vor fi mereu urcuș tuturor spre unirea cu Hristos.
De aceea, Sfinții Părinți în scrierile lor au atins acest aspect al îndoielii, lăsându-ne hrană duhovnicească prin care să pătrundem, atât cât ne îngăduie și ne luminează Sfântul Duh, înțelesul acestei Taine a Bisericii. Sfântul Ioan Gură de Aur în Omiliile la Matei, spune: “Să nu ne uităm numai la materia ce ne stă înaintea ochilor, ci să avem în minte permanent cuvintele Domnului. Cuvântul Lui nu înșală niciodată, pe când simțurile ne înșală ușor. Cuvântul Lui n-a fost niciodată dezmințit, pe când simțurile noastre de foarte multe ori greșesc. Când cuvântul Lui spune: Acesta este Trupul Meu, să ascultăm și să credem și să vedem Trupul Lui cu ochii sufletului. Hristos nu ne-a dat nouă ceva material, ci, în lucrurile materiale, toate sunt duhovnicești”. (Omilii la Matei, omilia LXXXII, IV, în col. PSB, vol. 23, p. 934). Într-adevăr, simțurile ne înșeală de cele mai multe ori. Și nu numai. Când rațiunea căzută se unește cu simțurile alterate, rezultatul nu poate fi decât îndoiala. Desigur, prin lucrarea asumată și continuă a pocăinței atât rațiunea, cât și simțurile se însănătoșesc, revin la starea primordială, acesta fiind și scopul, adică, revenirea la starea paradisiacă a Adamului de dinainte de cădere.
Totuși, s-ar putea întreba cineva, cum este posibil ca în mirida aceea atât de minusculă să fie Hristos întreg și cum Același Hristos întreg Se dă tuturor, fără părtinire, fără deosebire? Ar putea cineva să creadă că Hristos, dăruindu-Se întreg fiecăruia în parte, ar fi, de fapt, mai mulți hristoși, nu Unul. O explicație rațională mai pe înțelesul tuturor ar fi analogia cu un adevăr matematic de școală primară și anume: mulțimea numerelor naturale împreună este un întreg și, totuși, fiecare număr separat este tot un întreg. Tot așa și Hristos din Euharistie Se dă întreg tuturor, la Sfântul Potir, în mirida pe care credinciosul o primește, din Același Trup întreg, care este începutul și sfârșitul, alfa și omega, adică Hristos.
Tot acest adevăr dumnezeiesc ajunge să fie trăit real numai când credinciosul atinge smerenia, pentru că celor smeriți Domnul le dăruiește har și prin har credinciosul poate pricepe dincolo de rațiune această Taină. Pentru a ajunge să trăim Sfânta Euharistie plenar, avem nevoie de pocăință lucrătoare, de smerenie autentică, de asumare a lucrării de redobândire a stării paradisiace, prin plinirea poruncilor pe care Hristos ni le dă în Evanghelie, dar și prin poruncile pe care Hristos ni le dă personal, la spovedanie, prin părintele duhovnic. Numai astfel vom ajunge să nu ne mai îndoim și să credem deplin că ne împărtășim cu Hristos real, întreg și deplin cu fiece Sfântă Liturghie la care participăm, dacă primim binecuvântare să ne cuminecăm.
