Disprețuirea celor materiale l-a caracterizat în toată vremea slujirii sale. Gheorghe Stellas, căruia odată Părintele i-a citit un paraclis, i-a dat ca plată o importantă sumă de bani într-un plic închis. El, cum a primit plicul, l-a dat imediat, închis cum era, unei femei sărace, care-l aștepta să termine paraclisul. Omul care l-a dat s-a aprins de supărare: „Auzi, binecuvântatul, nici măcar să nu se uite ce i-am dat!”.
Avea o prețuire deosebită față de o fiică duhovnicească a sa. Și încredința multe din cele ale lui. Odată i-a spus – și aceasta o făcea mai ales în orele de după-amiază, pline de liniște – că a ajutat constant unsprezece familii de văduve și orfani, și mai ales de văduve mai tinere, deoarece sărăcia le împingea spre păcat. Ani întregi a menținut acest ajutor, până ce îi vedea pe copiii acelora mari, de paisprezece-cincisprezece ani, venind la Biserică să-și ia alocația periodică.
Au trecut mulți bani prin mâinile lui, dar imediat erau dați ca milostenie. Până și diaconi tineri a ajutat ca să studieze.
De multe ori nu avea nici măcar cincizeci de drahme la el. Odată, fără să-și dea seama, a luat o trăsură ca să-l ducă până la o casă oarecare. Când au ajuns și a vrut să plătească, scoase punga de pânză ce-o purta la el, se uită în ea, se uită și a doua oară, dar… nimic. Se afla în mare încurcătură. Atunci vizitiul îi spuse: „Oare nu ești Sfinția Ta Preotul Nicolae de la Sfântul Ioan?”. „Da, fiule, eu sunt”. „Ei, atunci nu vreau bani, ci numai binecuvântarea Sfinției Tale” îi spuse acela.
Odată s-a suit într-un autobuz, de la Sfântul Ioan, ca să meargă în oraș. Fiii lui duhovnicești, ce îl însoțeau, s-au grăbit să-și plătească biletele. Atunci taxatorul le spuse: „Nu, am poruncă de la proprietara autobuzului, ca, atunci când se va sui în el Părintele Nicolae, să nu-i dau bilet nici lui, nici celor ce îl însoțesc”. Precum vedem, toate ale lui erau… plătite.
Într-o Duminică dimineață a ieșit dintr-o casă ca să meargă la Sfântul Ioan. Acolo, în fața casei, la câțiva pași se afla stația de taxi. De îndată ce l-au zărit șoferii, toate mașinile au pornit deodată spre el, certându-se care să-l ia mai întâi. Când, în cele din urmă, l-a luat unul dintre ei, lumea ce era de față i-a întrebat pe ceilalți șoferi de ce s-a făcut zarva aceasta. Aceia au răspuns: „Este un lucru cunoscut tuturor șoferilor, că aceluia care îl ia în mașina sa, binecuvântarea lui îi aduce mult câștig în munca sa”. Lucrul acesta se întâmpla și la Proorocul Elisei, spre deosebire de ceea ce se petrece astăzi, când preoții sunt batjocoriți.
Extras din Sfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți – Monahia Marta, Editura Evanghelismos.
