– Părinte, a spus cineva: „Cum de folosiţi bancnota de 5.000 de drahme care are pe ea numărul 666? Acelaşi lucru este şi cu buletinul”.
– Hârtia de 5.000 este ban. Şi lira Angliei are pe ea pe regina Elisabeta. Aceasta nu vatămă. Cele ale Cezarului, Cezarului[1]. Aici însă este vorba de identitatea mea, este ceva personal; nu este ban. Identitatea înseamnă ceea ce înseamnă şi cuvântul; adică cineva se identifică cu cele pe care le declară. Ei pun pe diavolul pe buletine şi îţi cer să semnezi că îl primeşti. Cum să fac aceasta?
– Părinte, ce legătură are acest buletin de identitate cu pecetluirea?
– Buletinul de identitate nu este pecetea, ci introducerea pecetluirii.
– Părinte, lumea întreabă ce să facă în legătură cu noile buletine de identitate.
– Atunci când vă întreabă, voi cel mai bine să le spuneţi oamenilor să întrebe pe duhovnicii lor şi să facă răbdare să vadă cum va acţiona Biserica, pentru că mulţi pun întrebări, dar puţini înţeleg răspunsurile. De vreme ce am scris clar despre acestea în broşura Semnele vremurilor, fiecare să acţioneze potrivit cu conştiinţa lui. Desigur, unii spun: „Ei, aceasta este o părere a unui călugăr, nu este poziţia Bisericii”. Eu însă nu mi-am spus părerea mea, ci am formulat simplu cuvintele lui Hristos, ale Evangheliei, pentru că propria noastră părere trebuie s-o supunem voii lui Dumnezeu, ce se exprimă în Evanghelie. Alţii spun cele contrare celor ce le-am spus eu, spunând că le-a zis Părintele Paisie. Unii care le aud, deşi lucrurile sunt aşa de serioase, nu întreabă dacă sunt aşa, dacă într-adevăr le-am spus, ci le cred. Eu nu mă tem, ci le spun cu curaj. Vin şi la Colibă şi aruncă 666 în cutie. În sfârşit, aceasta nu-i nimic! Într-o zi mi-au pus o inscripţie pe uşă… Am crezut că a venit cineva, nu m-a găsit şi a scris „lipseşte” ca s-o vadă şi altcineva. Dar când mă uit mai bine, ce să văd? Era scrisă o ocară. O astfel de ocară n-am auzit nici când eram mirean. Toată această situaţie va primi o măturătură bună, dar vom trece şi noi o furtună. Lumea s-a ridicat, trebuie să ne ridicăm şi noi cu multă rugăciune.
Pe unii îi interesează subiectul buletinelor de identitate, alţii îl exploatează şi creează probleme. Biserica trebuie să ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua buletinul de identitate, aceasta va constitui o cădere. În acelaşi timp să ceară de la stat ca noul buletin cel puţin să nu fie obligatoriu. Dacă Biserica ia o poziţie serioasă, se va respecta libertatea credincioşilor, astfel încât cel ce vrea îşi va lua noul buletin, iar cel ce nu vrea, să-l păstreze pe cel vechi. Atunci vor plăti numai câteva nuci tari, pentru că ceilalţi le vor sta împotrivă. Cea mai multă lume îşi va face treaba sa. Cei ce vor voi să se folosească (lumeşte) vor avea noul buletin, iar ceilalţi, sărmanii, cei credincioşi, vor avea buletinul vechi şi vor fi chinuiţi.
Acum, fiindcă ministrul a făgăduit să nu pună 666 în buletinele de identitate, nici la vedere, nici în ascuns, şi aceasta este ceva. Vom avea răbdare şi vom vedea ce va fi. Chiar şi numai faptul că spun că nu îl pun pe 666, este ceva. Se leapădă şi ei înşişi. Să vedem în cele din urmă ce vor pune. Până să circule noile buletine de identitate, poate veni urgia lui Dumnezeu. După aceea, nu înseamnă că în 24 de ore toţi vor trebui să-şi scoată buletine noi. Să iasă primele; se vor examina, să iasă ministrul mincinos, şi atunci lupta va fi dreaptă. Dacă acum continuăm protestele, aceia vor spune: „Iată, aceştia pricinuiesc tulburare. Deşi nu s-a pus problema, ei strigă şi protestează”. Câinele, dacă este păzitor bun, latră atunci când vine hoţul. Când pleacă, tace. Dacă însă continuă să latre, atunci nu este păzitor bun.
– Părinte, au mai spus că, deoarece avem toleranţă religioasă, să nu se mai treacă apartenenţa religioasă în noile buletine de identitate.
– Da, pe ei nu-i interesează, pe mine însă mă interesează, pentru că este identitatea mea. Scrie de unde sunt şi ce sunt. Dacă nu va apărea apartenenţa religioasă pe buletin, se vor ivi probleme. De pildă, va merge cineva la biroul de căsătorii. Dacă buletinul spune „ortodox” – indiferent de câte carate este – e în regulă. Dacă însă nu scrie apartenenţa religioasă cum să i se dea certificat de căsătorie? Pentru Biserică lucrul acesta va produce încurcătură[2]. Iar dacă se va pune religia facultativ, aceasta va fi ca o mărturisire. Europa este Europa. Aici este altceva.
[1] Mt. 22, 21; Mc. 12, 17.
[2] În Grecia certificatul de căsătorie îl dă numai Biserica Ortodoxă, care nu admite căsătoria religioasă cu neortodocşi.
Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
