Preot Alexandru Lungu
Astăzi am dus la groapă o doamnă octogenară. În urmă cu o săptămână eram anunțat de un membru al familiei, despre situația ei critică și dorința de a fi spovedită și împărtășită.
Ajuns la fața locului am găsit o lumânare aproape stinsă, o umbră de om, incapabilă să mai articuleze vreun cuvânt. I-am citit câteva rugăciuni, apoi molifta pentru spovedanie și în cele din urmă trebuia să iau o decizie: să o împărtășesc sau nu? Ținând cont că era deja incapabilă de a se mărturisi, limba fiindu-i deja legată. Am stat preț de câteva secunde și am cântărit situația la rece: dacă îi refuz șansa la mântuire, mai ales că felul în care se prezenta nu dădea speranțe de vreo eventuală revenire. Am apelat la conștiință și am riscat. I-am cerut să îmi schițeze din cap dacă își dorește Împărtășania și a răspuns afirmativ. I-am oferit cu toată frica și responsabilitatea.
Sunt câteva lucruri pentru care vom fi aspri judecați la întâlnirea cu Domnul Hristos, iar cel mai greu va fi modul cum am oferit sau interzis Trupul și Sângele Lui creștinilor, din postura de preoți.
Vă îndemn să nu amânați momentul unirii cu Hristos prea mult, nu așteptați primul post, uneori este prea departe. Nu vă bazați pe tinerețea voastră, moartea este extrem de înșelătoare. Când vi se ivește gândul cel bun, alergați cât de repede în brațele duhovnicilor și primiți medicamentul nemuririi.
