Mă doare sufletul și un nor greu îmi acoperă inima. Mintea îmi stă în loc, limba îmi tace, mâna îmi amorțește din pricina ta. Mă nedumeresc și mă minunez cum de nu te poți sili puțin pe tine însuţi.
Ah, dacă ai vedea, copilașul meu, durerea și lacrimile mele, pe care le vărs pentru tine! Și cât de mult mă neliniștesc, până când voi auzi că te-ai ridicat și l-ai pălmuit pe potrivnic. Deoarece nu ești tu cel care le faci pe acestea, ci acela, vicleanul, diavolul cel răzvrătit. Dumnezeu să-l nimicească!
Așadar, prinde curaj, copilul meu, și ridică-te din cădere. Ridică-te în picioare. Mânie-te împotriva celui care ispitește, știind că el este cel ce meșteșugește toată această viclenie. Dar nu-l lăsa, ci războiește-l.
Atunci când îți aduce amintirea acelei persoane, ia un lemn și lovește-te cu putere peste coapse, ca să se ofilească dorința trupească. Vei plânge de durere, dar ți se va curăța mintea de dorință. Dispar chipurile și pleacă înșelăciunea imaginației.
Fiul meu, să te temi mult de această ispită, deoarece înseamnă întinare a sufletului. Acest necurat are nevoie de bătaie fără milă.
Aici toți tinerii, mai ales ai mei, au câte un lemn la căpătâiul lor. Și îndată ce le vine gândul necurat, dă-i bătaie! Astfel se ofilește dorința și înflorește sufletul. Alt medicament nu există decât: rugăciune, post și bătaie. Și atunci ți se curăță mintea, ți se umilește ușor sufletul, ți se înmoaie inima și ai îndrăznire în vremea rugăciunii.
Nu deznădăjdui! Tuturor li se întâmplă acestea. Este un război al ispititorului și va trece. Deoarece l-ai războit la început, acum, fiindcă ți s-a răcit râvna, vrea să-și ia împrumuturile înapoi. Însă tu ridică-te iarăși, pocăiește-te și plângi.
Nu-ți aduci aminte de acel frate, care spunea demonului: „Chilia aceasta este fierărie, un ciocan dai și unul primești?” Așadar, războiește-te cu bărbăție împotriva patimii și, în scurtă vreme, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei primi slobozire. Însă trebuie ca mai întâi să înțelegi pricina ispitei.
Aceasta ți se întâmplă deoarece ai lăsat să intre înlăuntrul tău gânduri împotriva Starețului și a obștii. Diavolul, ca un maestru urzitor de cele rele cum este, aduce ură împotriva Starețului și a fraților, ca să rupă legătura dragostei. Aduce dezgust față de toți cei virtuoși, ca să facă să înceteze rugăciunea. Deoarece rugăciunile multora îl leagă și-l fac neputincios. De aceea caută în ce chip și cu ce pretext să-i izoleze pe cei care cred în gândurile lui și să-i despartă de obștea părinților. După care îi stăpânește, făcându-i robii lui.
Așadar, înțelege că toate acestea sunt meșteșugiri și măiestrii ale vicleanului. De aceea să nu asculți ce-ți șoptește în gândurile sale. Ia aminte să nu te scoată din canonul tău, căci atunci ești pierdut. Să nu se bucure de așteptările lui. Aștept să mă bucuri cu pălmuirea pe care i-o vei da peste față.
Eu îi voi pune pe toți frații de aici să facă rugăciuni, ca să primești putere de sus. Cu toate că eu nu încetez câtuși de puțin să mă rog pentru tine, însă acum va deveni de obște. Iar tu să nu fii nepăsător de acum înainte și să nu deznădăjduiești.
Primește de la mine și micul metanier, roagă-te și primește putere. Iubește-l pe Stareț și pe frați și nu te amărî fără rost asupra lor. Cu adevărat dragostea este mai puternică decât orice măiestrie și putere a vrăjmașului.
Orice ți s-ar întâmpla, să nu iei în seamă, de vreme ce nu tu ești cel vinovat. Nici tu nu i-ai ispitit pe aceia, nici aceia pe tine, ci ispititorul, care pe toți ne războiește și ne tulbură. Căci aceasta este lucrarea lui. Astăzi ai fost ispitit tu, mâine altul, iar poimâine altul, pentru că cel ce ispitește totdeauna va fi în această viață.
Dar iarăși îți spun și ascultă glasul meu: Nu deznădăjdui! Împreună vom merge în Rai. Și dacă nu te voi băga pe tine, nici eu nu voi sta înăuntru. Cunoaște din cuvinte mărimea dragostei în Hristos Iisus Domnul nostru.
Extras din Mărturii ale experienței monahale– Cuviosul Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos.
