Nu mă interesează…, dar…

Preot Ioan Bădiliţă

Nu vreau să știu unde lucrezi și nici ce faci pentru a trăi. Dar aș vrea să-mi arăți locurile unde te doare și să-mi spui dacă încă mai îndrăznești să visezi pentru a-ți alina dorul inimii.

Nu mă interesează câți ani ai. Dar mi-ar plăcea să știu dacă ești în stare să riști totul pentru dragoste, pentru visul tău, pentru aventura unică a vieții.

Nu mă interesează dacă planetele tale s-au aliniat într-o rară conjuncţie. Dar aș vrea să știu dacă ai izbutit să pătrunzi în centrul propriilor tale neputințe, dacă ai reușit să rămâi senin în fața trădărilor sau dacă te-ai închis în cochilia fricii și ai aruncat cheia departe de tine.

Vreau să știu dacă poți să-mi accepți neputința, fără să te străduiești să o ascunzi sau să îi găsești vreo soluție magică.

Vreau să știu dacă pot să-ți împărtășesc bucuria, dacă poți să dansezi fără vreo coregrafie prestabilită și să lași extazul să te pătrundă până la vârful degetelor de la mâini și de la picioare, renunțând la a ne avertiza să fim atenți sau realiști.

Nu mă interesează dacă povestea pe care mi-o spui este adevărată. Dar aș vrea să știu dacă ești capabil să dezamăgești pe altul pentru a fi sincer cu inima ta. Dacă poți suporta acuzația de trădare fără a-ți trăda propriul suflet.

Vreau să știu dacă ai vrea să vezi frumusețea cu ochii mei, chiar și în zilele când soarele uită să mai răsară și viața îți pare o glumă proastă.

Vreau să știu dacă poți trăi cu eșecul, al tău și al meu, rămânând în în continuare pe malul lacului să te rogi cu cuvintele pe care lumina lunii le scrie pe suprafața apei ca într-un Ceaslov.

Nu mă interesează să știu unde locuiești sau câți bani ai. Vreau să știu dacă ești capabil să te trezești după o noapte de deznădejde și plânset, obosit și încărunțit până în măduva oaselor, și să faci tot ce-ți stă în putere pentru a-ți hrăni copiii.

Nu mă interesează pe cine cunoști sau din ce neam te tragi. Vreau să știu dacă vei trece cu mine prin foc și prin apă, fără să te uiți înapoi.

Nu mă interesează ce școli ai terminat. Dar vreau să știu de unde îți vine puterea să mergi mai departe atunci când toate ușile ți s-au trântit în nas.

Și aș mai vreau să știu, prietene, dacă poți fi singur cu tine, să-ți apleci ușor capul spre piept și să asculți cum Dumnezeu îți șoptește, pe ritmul bătăilor inimii, cât de mult te iu-be-ște, iu-be-ște, iu-be…

Previous Post

Și zici că ești părinte?

Next Post

Apostolul zilei (Evrei 7, 18-25)

Related Posts
Total
0
Share