În 1274, la Sinodul de la Lyon, Împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282) a semnat unirea Bisericilor (ortodoxă şi catolică), pentru a-şi asigura sprijinul politic al papei în vederea restaurării Imperiului Bizantin dezorganizat de stăpânirea latină (1204-1261).
În Constantinopol, unirea a provocat o puternică revoltă antiunionistă în toate straturile sociale. Majoritatea clerului şi poporului respingea unirea şi îl considera trădător al credinţei pe oricine se declara filounionist. În prima linie a opoziţiei se găseau monahii, în special athoniţii, care întotdeauna au fost străjeri ai Ortodoxiei. Hotărât să impună unirea prin violenţă, Mihail al VIII-lea, în colaborare cu Patriarhul Ioan al XI-lea Vekkos (1275-1282), s-a întors mai întâi împotriva acestora, deşi până atunci era un entuziast susţinător al lor. Se menţionează că cei doi conducători latino-cugetători ai statului şi ai Bisericii s-au dus în Sfântul Munte cu ajutor militar din partea papei pentru a-i constrânge pe athoniţi să accepte unirea.
În acest timp, aproape de mănăstirea Zografu pustnicea un bătrân monah care obişnuia să citească de multe ori pe zi Imnul-Acatist al Născătoarei de Dumnezeu înaintea Icoanei ei. Atunci când latino-cugetătorii s-au apropiat de mănăstire, Stareţul a auzit din Icoană un glas ce îl sfătuia să se ducă repede în mănăstire şi să vestească apropierea duşmanilor credinţei, iar cei care vor dori cununa mucenicească, să rămână unde sunt. Vestea bătrânului i-a făcut pe majoritatea monahilor să se adăpostească în munţii din împrejurimi. Însă douăzeci şi unu de monahi, împreună cu egumenul, precum şi patru laici, s-au închis în turnul mănăstirii.
Găsindu-i, latino-cugetătorii îi ispiteau cu linguşiri şi promisiuni de bani voind să-i facă să primească falsa unire. Dar monahii, nepăsători de cele pământeşti, au mărturisit că singurul Cap al Bisericii este Hristos şi l-au anatematizat pe papă şi unirea.
Catolicii, ieşindu-şi din fire, au aprins un foc în jurul turnului ca să-i ardă de vii, în vreme ce Sfinţii Îl lăudau pe Dumnezeu. Numele Mucenicilor sunt: Toma (egumenul), Varsanufie, Chiril, Mihail, Simon, Ilarion, Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Iacov, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftime, Dometian, Partenie (monahi) şi patru laici. În 1873, pe locul turnului ars a fost ridicat un monument unde arde o candelă nestinsă.
Sfinţii Mucenici de la Zografu – 22 Septembrie
Sursa: http://www.pemptousia.ro.
