Preot Alexandru Lungu
Când te cheamă Dumnezeu duminica la cină și nu te prezinți, fiindcă ţi-ai luat țarină și vrei să o vezi sau bou (mașină) și vrei să o încerci, femeie și trebuie să stai cu ea, înseamnă că nu te-ai îndrăgostit suficient de El. Adică în conștiința unui creștin declarat, cafeaua de dimineață sau animalele din grajd sau prietenii veniți de departe, devin argument a amânării întâlnirii cu Hristos pe altă dată, demonstrând o neînțelegere a priorităților fundamentale care ne dau un sens acestei existențe efemere.
Nu poate să ardă inima noastră de dragoste pentru Dumnezeu și totuși să ne împiedicăm atât de des, săptămânal uneori, motivând că nu avem încă timp de suflet. Sau Îl ținem pe Dumnezeu închis doar în suflet, de parcă poți iubi pe cineva motivând permanent că nu ai timp de el, să-l vizitezi, să-ți petreci timpul, dorind să-l încredințezi că tu îi porți o iubire ascunsă doar în intimitatea inimii. Ești fals și ipocrit. Declarația de dragoste se face ieșind din comoditatea spațiului intim, făcând pași concreți spre cel față de care îți declari dragostea, orice alt argument care stă între tine şi el, într-o întâlnire reală, denotă o neînțelegere a ceea ce trebuie să însemne în mod real relația dintre doi îndrăgostiți.
Te iubesc, dar nu-ți spun. Țin la tine, dar am nevoie de spațiu. Nu-mi pot imagina viața fără tine, dar îmi găsesc motive să stau constant la distanță. Nimic mai fals și un mod parșiv de a trage de o relație în care tu nu participi activ cu nimic, cel mult cu vorbe goale, lipsite de substanță.
Te iubesc Doamne, dar nu am timp să vin la slujbe, eu țin credință doar în suflet. Te iubesc, Doamne, dar nu-l suport pe popă, îl știu eu sigur că este impostor, dar tocmai Hristos îți spune cu subiect și predicat, referindu-se la toți oamenii, că nu îți poți urî fratele pe care îl vezi și să declari plin de tine că Îl poți iubi tocmai pe Cel la Care nu poți avea acces decât prin Taine, Euharistia fiind centrul vieții creștinești.
Nu poți fi a lui Hristos, dar să-L refuzi la fiecare Sfântă Liturghie, prin neparticiparea ta, prin refuzul de a face pasul în față, atunci când preotul te invită să-L mănânci și să-L bei pe Hristos. Și își va umple casa (Raiul) cu cei de la răspântii, cu ciungii, betegii, cei care au auzit târziu de El în viață, dar odată întâlniți în duh și adevăr cu Hristos, s-au agățat chiar și preț de o clipă, asemenea tâlharului de pe cruce, cucerind cel mai înalt pisc, Raiul.
Să răspundem chemării la cină și să nu ne motivăm lipsa dragostei participative, pentru lucruri care pot fi împlinite în toate celelalte zile ale săptămânii, întrucât o zi a rânduit Domnul pentru El și restul le-a îngăduit în grija trupului. Sus inima!
