„Sfânta Familie” este numirea improprie dată de apuseni scenei în care Dreptul Iosif apare alături de Maica Domnului și de Pruncul Iisus. Această imagine a dat naștere la o întreagă serie de studii apusene, care mai de care mai îndrăznețe, purtând titluri precum „Ce poate învăța familia voastră de la Sfânta Familie” sau „Sfânta Familie, prototip al familiilor creștine”.
Imaginea cu „Sfânta Familie” este o reprezentare străină iconografiei Bisericii Ortodoxe. Deși recent au apărut și unele reprezentări în stilul bizantin ale acestei imagini eronate, aceasta nu se regăsește în niciuna dintre vechile tradiții bisericești răsăritene. Spre deosebire de reprezentarea catolică, Icoana ortodoxă a Nașterii Domnului nu înfățișează o „familie”, ci Taina tainelor, ea întrupând o întreagă teologie patristică (Icoana Nașterii Domnului).
Deoarece trăim însă într-o lume mai comercială ca oricând, pentru a vinde cât mai mult, marile companii se folosesc de orice au la îndemână. Pentru aceasta, mai ales în perioada sărbătorilor din jurul Nașterii Domnului, pentru a atrage cât mai mulți cumpărători, marile magazine fac abuz de limbajul și de imaginile bisericești. Astfel, „Sfânta Familie” este unul dintre cele mai bune „ingrediente” comerciale.
„Sfânta Familie” nu are nimic în comun cu Nașterea Domnului
Viața și învățătura Bisericii se întrupează atât în cuvinte, cât și în imagini, mișcări și sunete. Dacă Icoanele sunt o întrupare a adevărurilor de credință, înseamnă că acestea pot fi reprezentate și în mod greșit, drept pentru care, pentru a fi socotite canonice, ele trebuie verificate de către preot.
Icoana ortodoxă în care este zugrăvită Nașterea Domnului întrupează dogmele Bisericii și modul în care Sfinții Părinți au înțeles această Taină a tainelor. La rândul lor, apusenii au zugrăvit scena Nașterii Domnului potrivit modului lor propriu de a înțelege lucrurile, accentuând latura umană a evenimentului și lăsând în umbră aspectul de taină al acestuia.
„Sfânta Familie” apare înfățișată de apuseni mai întâi în staulul din Betleem: Pruncul Iisus stă așezat în ieslea cu paie, Fecioara Maria stă lângă iesle, iar Iosif stă în picioare, privind spre cei doi. Imaginea de „familie” a fost preluată mai apoi și în alte reprezentări, Pruncul apărând așezat pe câte un miel sau jucându-se cu porumbei, iar Iosif ținând-o aproape în brațe pe Fecioara Maria. În pofida vârstei lui înaintate, uneori, Iosif este înfățișat ca un tânăr chipeș, iar Maica Domnului, cu mult mai mică decât acesta, apare de aceeași vârstă cu el.
Riscul major pe care îl aduce cu sine imaginea cu „Sfânta Familie” este acela că mulți pot ajunge să vadă scena Nașterii Domnului ca pe una firească, asemănătoare cu a noastră, lipsită deci de taină. De aici și până la un șuvoi de blasfemii și erezii nu mai este decât un pas.
Folosirea acestei imagini a motivat sectele și cultele neoprotestante să creadă că Iisus Hristos a mai avut și alți frați trupești, născuți tot din Fecioara Maria. Deși în Evanghelie se face pomenire de „frații” lui Iisus, se știe clar că în acea vreme numirea de „frate” era dată și verișorilor. Maica Domnului, fiind verișoară primară cu Maria lui Cleopa, la rândul său, Mântuitorul era verișor de gradul al doilea cu fiii celei din urmă.
Conform scrierilor apocrife, mai înainte de logodirea cu Fecioara Maria, dreptul Iosif mai fusese căsătorit; soția lui se numea Salomeea, iar împreună au avut șapte copii, care apar numiți ulterior în Evanghelie drept „frații lui Iisus”; aceștia sunt însă doar frați vitregi, întrucât Fecioara Maria nu L-a născut decât pe Mântuitorul, în chip tainic. Faptul că Mântuitorul nu a avut niciun alt frate după trup din Maica Domnului este întărit de El și atunci când, aflându-se pe Cruce, o încredințează pe maica Sa spre ocrotire lui Ioan Evanghelistul.
Să luăm aminte la familiile Sfinților, iar nu la „Sfânta Familie”
Pe marginea imaginii cu „Sfânta Familie” au fost alcătuite numeroase studii apusene. În cuvântul numit „Ce poate învăța familia voastră de la Sfânta Familie”, publicat în revista romano-catolică „This Rock”, autorul Mike Sullivan afirmă:
„De-a lungul istoriei există numeroase exemple de familii puternice care au format adevărata temelie a societății. Însă exemplul Sfintei Familii ne învață cel mai bine cum să ne clădim propriul nostru mic „Nazaret” și cum să creștem Sfinți care să Îl slujească pe Dumnezeu și lumea întreagă. Ca părinți creștini, suntem chemați să ne modelăm viața propriei noastre familii după viața Sfintei Familii din Nazaret. Creând micul vostru Nazaret, familia voastră va putea asimila lecțiile Sfintei Familii și va fi puternic înrădăcinată în virtuțile care clădesc atât familia, cât și lumea. Dacă privim Sfânta Familie ca pe un exemplu pentru familiile noastre, nu numai că vom învăța cum să trăim vieți sfinte, dar vom și începe să schimbăm cultura în care trăim.”
Consider că o asemenea privire asupra lucrurilor este extrem de riscantă. Spre deosebire de apuseni, Părinții Bisericii Ortodoxe ne învață să cântăm:
„Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios,
decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios.
Ci o, Maică, pe cât binevoiești, dă-ne și nouă această putere.”
(Cântare din Canoanele Nașterii Domnului)
Noțiunea clasică de „familie” desemnează doi părinți și unul sau mai mulți copii născuți în mod firesc. Însă, atâta timp cât Maica Domnului a născut într-un chip mai presus de fire, prin lucrarea Duhului Sfânt, iar Pruncul Iisus este Fiul lui Dumnezeu, născut „la plinirea vremii” din mamă, fără de tată, a-i vedea pe aceștia și pe Iosif drept „familie” este o adevărată blasfemie.
Pentru aceasta, în râvna noastră de a duce o viață duhovnicească, mai „neprimejdios” lucru este a privi spre familiile Sfinților, ca spre unele asemănătoare cu ale noastre, decât a privi spre Maica Domnului și spre Nașterea din Betleem. Astfel, familiile patriarhilor din Vechiul Testament ni se înfățișează ca niște adevărate izvoare duhovnicești și pilde de trăire în Hristos, Sfântul Ioan Gură de Aur îndemnându-ne adesea să privim spre drepții Avraam, Isaac și Iacov. Pe lângă familiile sfinte pe care ni le pune înainte Sfânta Scriptură, în Viețile Sfinților putem afla alte nenumărate familii de Sfinți.
Teodor Danalache
