Din Patericul nescris al Sfântului Munte
Cu câteva decenii mai în urmă, la Chilia Sfântului Spiridon, care se află puțin mai sus de Mănăstirea Cutlumuș, kerkireii, așa cum sunt numiți cei doi monahi care locuiesc până astăzi în acea chilie, datorită obârșiei lor din Kerkira, se pregăteau pentru pomenirea Sfântului Spiridon de la 12 Decembrie.
Așa cum se obișnuiește la hramurile chiliilor, precum și ale mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, după sfârșitul privegherii de toată noaptea, se pregătește masă pentru toți care au participat la priveghere, iar mâncarea „oficială” este peștele.
În acea vreme cei doi părinți nu aveau posibilitatea economică pentru așa ceva și erau foarte mâhniți. Pentru aceasta au hotărât să facă un hram mai sărac, fără să mai pună masă pentru toți, ci numai să-i servească cu tratația obișnuită.
Cu vreo două zile înainte de hram, la portul Sfântului Munte, un bătrân înalt, slab, cu o înfățișare ascetică s-a arătat unui pescar și i-a dat niște bani, spunându-i să ducă la Chilia sa pește corespunzător cu suma de bani primită.
– La care Chilie?, l-a întrebat pescarul.
Și bătrânul i-a spus, arătându-i locul exact al Chiliei.
– Și cui să-l dau, Gheronda?, l-a întrebat din nou pescarul.
– La starețul Chiliei, i-a răspuns bătrânul.
– Dar Sfinția Voastră cine sunteți?, l-a întrebat iarăși pescarul.
– Eu sunt starețul Chiliei, a răspuns bătrânul și a plecat în grabă, spunându-i că îl va aștepta la Chilie, unde merge să facă pregătirile pentru hram.
Și pescarul așa a și făcut. A aruncat mrejele în mare, a prins mult pește, l-a luat și a pornit spre Chilia pe care i-o arătase bătrânul. Când a ajuns, a bătut în poartă și a ieșit un monah, care l-a întrebat:
– Ce doriți?
– V-am adus peștele pe care l-ați comandat, a răspuns pescarul.
– Dar noi nu am comandat pește, a spus monahul.
– Cum? A venit Starețul vostru jos în port și mi-a dat bani ca să merg să pescuiesc și să vă aduc peștele cât mai repede posibil.
– Frate, dar eu sunt starețul Chiliei.
– Nu este aici Chilia (și i-a descris-o întocmai așa cu i-a spus bătrânul)?
– Da, i-a răspuns starețul
Atunci starețul și-a dat seama că ceva minunat se întâmplă. L-au luat pe pescar și l-a dus în bisericuța Chiliei și arătându-i icoana Sfântului Spiridon l-a întrebat:
– Nu cumva acesta a fost starețul care ți-a dat banii?
– Da, da. Acesta a fost.
Atunci au început să curgă lacrimi din ochii starețului. I-a mulțumit pescarului și l-a chemat să vină la hramul Chiliei și să mănânce din peștele Sfântului Spiridon.
La hram, în timpul mesei, starețul Chiliei a povestit cu multă emoție părinților această minune și până astăzi curg lacrimi din ochii săi, atunci când povestește despre minunea Sfântului Spiridon.
Cine știe câte minuni ale Sfântului Spiridon au mai trăit părinții Chiliei!!!
Sfinte Spiridoane, roagă-te pentru noi!
