Bătrânul monah aghiorit Haralambie, ce locuia în Kapsala şi avea ca rucodelie împletirea de metanii, a povestit următoarea întâmplare din care se poate vedea virtutea monahilor:
„Am cunoscut mai demult la Mănăstirea Iviron un monah pe nume Gherasim, care se trăgea din satul Aivali (Asia Mică), a cărui mamă era un suflet sfinţit şi avea harisma proorociei. Ea îi spunea fiului ei:
− Copilul meu, să nu faci păcate, ci să trăieşti cu frică de Dumnezeu, căci atunci când vei fi mare vei deveni călugăr în Sfântul Munte, la Mănăstirea Portăriţei.
Această femeie lua cărbuni aprinşi în mână, punea peste ei tămâie şi tămâia Icoanele fără să se ardă”.
Extras din cartea Asceți în lume, Editura Evanghelismos – 2009.
