Una dintre Icoanele Sfântului Arhanghel Mihail, specifică perioadei post-bizantine, este cea în care acesta apare reprezentat biruitor și psihopomp (călăuzitor al sufletului după moarte). Arhanghelul Mihail, în ținută militară, reprezentat în picioare, își îndreaptă privirea asupra unui suflet reprezentat sub forma unui copil înfășat, pe care îl poartă în mâna stângă. Ține o sabie în cealaltă mână și calcă în picioare un bătrân cu ochii închiși ce este acoperit numai parțial cu o pânză albă. Deasupra figurii alungite a bătrânului citim următorul text: “Văzând aceasta, te cutremură, o, suflete al meu”.
Acestea sunt caracteristicile unei reprezentări a Arhanghelului Mihail reproduse în maniera fidelă în nu mai puțin de patru Icoane de la sfârșitul secolului XVI și începutul sec. XVII.
Una dintre aceste Icoane, fără îndoială prima din această serie, este semnată de către Antoine Mitaras și se găsește în Institutul Elen din Veneția; celelalte, fără semnături, sunt păstrate în cadrul colecției Likhachev. Caracteristicile personajelor, postura insolita a adversarului Sfântului Arhanghel Mihail, ca de altfel și epigrama, denotă pentru acest grup de opere, descendența incontestabilă dintr-un model comun, pe care îl putem identifica, fără nicio reținere, cu Icoana semnată de Mitaras și care, potrivit criteriilor stilistice ale lucrării din urmă, se înscrie pe linia Școlii Cretene.
Grupul operelor inspirate din Icoana lui Mitaras din Veneția nu a încetat să se lărgească în secolele următoare. Astfel, întâlnim o astfel de Icoană datând din prima jumătate a sec. XVII, un portret al celor trei Arhangheli, aflat astăzi în Muzeul Antivouniotissa din Corfu. Escortat de către Gavriil și Rafail, Mihail, reprezentat în centru, se înscrie fără îndoială în același tip iconografic, în pofida câtorva deosebiri. De asemenea, o frescă din Biserica Sfântul Nicolae a prințesei Teologhina din Kastoria, datată la 1663, evocă în aceeași măsură această compoziție, fără a o reproduce însă în mod fidel.
Unul dintre exemplele aceluiași tip iconografic al Sfântului Arhanghel Mihail a fost atribuit lui Georges Klontzas, pictor cretan renumit din sec. XVI. Personajul aflat la picioarele Arhanghelului, o femeie în vârstă aflată deasupra mormântului și, mai mult, sexul feminin al sufletului reprezentat în mâna Arhanghelului, în plus, scenele narative care îl însoțesc, marchează originalitatea acestei compoziții unice ale cărei elemente nu au mai fost reproduse până în prezent. Ea se înscrie în rândul unor numeroase variante ale tipului iconografic târziu al Arhanghelului Mihail biruitor și psihopomp, care va cunoaște în sânul iconografiei post-bizantine o amploare remarcabilă, până în sec. XIX, când, multe din aceste compoziții – picturi murale, Icoane sau gravuri – au devenit de-a dreptul inedite.
După Icoana din sec. XVII, semnată de Emmanuel Tzanes, un alt pictor cretan important, personajul de la picioarele lui Mihail este reprezentat mort. În unele reprezentări mai târzii, conținutul moralizator al Icoanei este accentuat, personajul aflat la picioarele Arhanghelului Mihail putând fi identificat prin inscripții nu numai ca “om de rând”, ci chiar tipul “bogatului”.
Sfântul Arhanghel Mihail psihopomp
Imaginea asociază două elemente distincte pe care trebuie să le tratăm pentru început: pe de o parte, Arhanghelul poartă în mâna stângă un suflet sub forma unui prunc înfășat, ceea ce face trimitere la calitatea sa de psihopomp, iar pe de alta, el calcă peste un om, urmând schema iconografică tipică a biruinței. În teologia și, prin urmare, în iconografia bizantină, Îngerii sunt în mod profund legați de soarta sufletelor după moarte. În general, numeroși și anonimi, ei asistă la separarea sufletelor de trup, și le călăuzesc în cer, iar la a doua venire, aceștia se luptă pentru ele împotriva demonilor, fiind de față la Judecată. În numeroase tipuri iconografice precum Adormirea Maicii Domnului, adormirea Cuvioșilor și Drepților sunt reprezentați Îngeri care călăuzesc sufletul.
O Icoană inedită a Arhanghelului Mihail
Sufletul Născătoarei de Dumnezeu în marea majoritate a scenelor Adormirii prezintă tipul copilului înfășat, ca de altfel și sufletele pustnicilor și ale Sfinților, a căror adormire se înscrie în aceeași schemă iconografică.
O serie de ilustrații ale versetului 3-1 din Cartea lui Solomon: ”sufletele Drepților sunt în mâna lui Dumnezeu”, este atestată în pictura monumentală începând cu epoca paleologilor. Bine integrat într-un context eshatologic, tipul iconografic al copilului înfășat este aici rezervat Drepților ținuți de “mâna lui Dumnezeu”.
Sfântul Arhanghel Mihail biruitor
În această reprezentare Arhanghelul Mihail calcă peste un personaj aflat la picioarele sale, urmând o schemă foarte veche ce ilustrează biruința și face referire explicită la ideea dominării și umilirii adversarului. Această schemă este răspândită printre bizantini prin imagini pur simbolice, în care adversarii sunt personificări ale răului. De asemenea, mai sunt întâlnite și în reprezentările legate de un context istoric sau politic particular.
Ideea fundamentală a biruinței asupra răului, privită simplu doar din perspectiva schemei victoriei, ia forme diferite în Occident. Imaginea în care Arhanghelul Mihail îl zdrobește pe satan sub forma unui monstru hibrid, se bucură de o mare popularitate. Aparent urmând aceeași schemă, o întreagă serie de Sfinți calcă în picioare sau înving monștri, balauri, simboluri ale răului sau ale unui adversar. Într-o manieră asemănătoare, tipul Sfântului militar omorând dragonul este larg răspândită în Icoanele post-bizantine începând cu sec. XV.
Sfântul Gheorghie, Sfântul Teodor sau Sfântul Fanurie sunt înfățișați în astfel de ipostaze. În mod specific, într-o reprezentare a Sfântului Mercurie pe un triptic mobil (sec. XVII), ca adversar este reprezentat Iulian Apostatul.
Nici reprezentarea Arhanghelilor nu putea fi lipsită de această formulă triumfală. Aceasta se înscrie într-o vastă tradiție iconografică ce lega Orientul de Occident și care punea în valoare arhetipul biruinței.
Pe cine biruiește Arhanghelul Mihail?
Interpreții acestui tip iconografic au luat în considerare trei răspunsuri posibile acestei întrebări. Cu alte cuvinte, personajul pe care Arhanghelul Mihail îl calcă în picioare poate fi identificat cu Lucifer, îngerul căzut care, asemenea lui Mihail, are o natură spirituală și este în mod curent considerat ca un vrăjmaș prin excelență; personajul poate fi de asemenea un simplu om păcătos, al cărui suflet este înfățișat în mâna Arhanghelului; în final, personajul poate fi identificat cu Hades, zeul lumii subpământene și personificarea morții, din cauza reprezentării sale ca bătrân, semi-nud, cu o musculatură pronunțată.
Lucifer
Lucifer, deși împărtășește aceeași natură spirituală cu Arhanghelul Mihail, a devenit prin căderea în păcat contratipul acestuia. Apocalipsa Sfântului Ioan constituie singura referire scripturistică la faptul că acesta a fost alungat de către Arhanghelul Mihail din Cer.
Dacă îl recunoaștem pe satan ca fiind cel care se află la picioarele Arhanghelului, trebuie să vedem în această imagine compoziția diferitelor aspecte ale cultului Sfântului Arhanghel Mihail: psihopomp, biruitor asupra răului, militar (după costum) etc. Cu alte cuvinte, fiecare detaliu trebuie înțeles separat de celălalt. Acest gen de compilații de motive și idei este conform eclectismului caracteristic creației iconografice post-bizantine.
Totuși, în cazul nostru, incoerența de temporalitate (căderea lui satan nu coincide cu moartea unui om, al cărui suflet să fie ținut de Mihail) contribuie la o înțelegere fragmentară a Icoanei.
Un om anonim
Însemnarea aflată pe Icoană ne îndeamnă în mod firesc să identificăm adversarul Arhanghelului Mihail ca fiind un om anonim al cărui suflet este purtat de către el. Aceasta este interpretarea pe care au adoptat-o cei mai mulți bizantiniști ce au studiat acest tip iconografic. În acest sens, Icoana are o profundă încărcătură morală. Personajul reprezintă figura generică a păcătosului. Cu alte cuvinte, prezintă un contra-exemplu, unul ce trebuie evitat.
În favoarea acestei interpretări pledează numele unei Icoane de acest tip, din 1778, păstrată în Biserica Panagia Dexia din Tesalonic, anume “Moartea păcătosului”. De asemenea, o altă Icoană ce se înscrie în același tipar iconografic este numită “Arhanghelul Mihail luând sufletul bogatului”.
Hades sau moartea personificată
Grupul de opere pe care le-am studiat relevă fără îndoială un prototip comun, reproducând în maniera fidelă caracterele particulare ale adversarului Sfântului Arhanghel Mihail. Or, acest bătrân a fost considerat în concepția unor interpreți ca manifestând un tip iconografic al lui Hades, de origine elenistică, însă rămas în vigoare în iconografia bizantină.
Interpreții au în vedere asemănarea dintre acest personaj și cel din scena Învierii Domnului, biruința asupra morții, aflată în mănăstirea Daphni (sec. XI). Apropierea dintre imaginea noastră și cea a Învierii stabilește o legătură profundă între Arhanghel și Mântuitorul, amândoi biruind asupra iadului și asupra morții.
Potrivit acestei interpretări, Arhanghelul Mihail este văzut ca Îngerul Judecății de apoi. Din această perspectivă, textul moralizator ce însoțește Icoana poate fi înțeles ca adresându-se în mod direct privitorului, făcând referire probabil la propriul suflet reprezentat ca un copil înfășat, în mâinile Arhanghelului Mihail.
Astfel, privitorul poate înțelege imaginea în modul următor: “Văzând aceasta, te cutremură, o, suflete al meu, de cea de-a doua venire când Iadul va fi din nou învins și tu te vei afla în mâinile Arhanghelului Mihail, cunoscând pe Judecătorul nemitarnic, Cel care decide soarta ta în veșnicie.” Imaginea oferă așadar un profund îndemn moral ce atinge privitorul într-o manieră precisă și eficace.
Chiar dacă ultimele două ipoteze par mai ademenitoare, niciuna dintre ele nu poate fi respinsă. Această situație nu relevă incapacitatea pictorului de a fi clar și precis, ci, din contră, mărturia unui procedeu creativ elaborat, care a putut asocia în mod conștient trei interpretări distincte, propunând privitorilor trei niveluri de lectură.
Mai mult decât să facă o singură alegere, pictorul propune o interpretare combinată a Icoanei, care ne permite integrarea tuturor aspectelor ale cultului Sfântului Mihail (militar, triumful asupra lui satan, psihopomp, Arhanghel al Judecății de Apoi) și unifică trecutul (căderea diavolului), prezentul (moartea păcătosului) și viitorul (Judecata Finală).
Fără îndoială, având o poziție particulară în rândul reprezentărilor iconografice ale Arhanghelilor, acest tip iconografic ce relevă tendința generală a artei Icoanei post-bizantine caracterizate de acest spirit “savant”, ilustrează subtilitatea și complexitatea pe care le-a putut atinge pictura religioasă a acelei epoci.
Radu Alexandru
Sursa:http://crestinortodox.ro
