Părinte, vreau să dau şi eu marturie despre o minune făcută de Cuvioasa Parascheva chiar în ajunul zilei ei. Acuma 2 ani bunicul s-a îmbolnăvit de covid, a făcut o formă extrem de gravă. După 21 de zile de stat în spital, doctoriţa lui ne-a spus să îl luăm acasă ca măcar să moară în patul lui, înconjurat de familie. Era într-o stare extrem de rea. Am cumpărat aparate de oxigen şi îl ţineam conectat la 3 aparate odată. Avea numai răni în gură şi în gât de la oxigen, delira, vorbea cu morţii, i se atrofiaseră muşchii şi nu cântărea mai mult de 50 kg. Noi aşteptam în orice clipă să moară.
Nu înţelegeam de ce rugăciunile nu ne sunt ascultate, nu înţelegeam de ce în momentul în care începeam să ne rugam bunicul gemea de dureri. Am luat legătura chiar şi cu un pustnic ortodox şi îl întrebam de ce rugăciunea noastră îi face rău (aşa credeam pe atunci). Răspunsul lui a fost “another level, another devil” (el era american) şi să continuăm să ne rugăm.
Într-o noapte (cea a sărbătorii Cuvioasei Parascheva) bunicul s-a trezit şi se uita la aparatul de oxigen. Îl întreb dacă are nevoie de ceva şi el ne spune “aerul ăsta vine de la Iaşi, de la prietena mea”.
Iniţial nu am înţeles ce vrea să spună, crezând iar că delirează. Încercam să îi explic că aerul vine din acel aparat şi că noi ne aflăm în casă la el, nu la Iaşi. El îmi tot repeta că vine de la prietena lui de la Iaşi. Abia dimineaţă am realizat ce voia el să îmi zică. În ziua aceea deja saturaţia lui era mai bună. După, au urmat alte sărbatori (Sfântul Nectarie, Arhanghelii Mihail si Gavril, postul Crăciunului), iar în acele zile el făcea cele mai multe progrese.
O altă prietenă îmi povestea că mama ei era la terapie intensivă (tot din cauza covidului), iar în aceeasi noapte ca bunicul meu ea a suferit 3 crize de plămâni extrem de puternice. Dimineaţa mediicii i-au transmis fetei că mama ei era să moară cu o noapte înainte şi că o lasă să vorbească puţin cu ea (pe atunci nu aveai voie să intri la pacienţi). Când fata a mers la mama sa o vadă, mama i-a zis că azi noapte a visat o prăpastie mare şi că îşi dorea mult să sară în ea pentru că simţea că aşa i se va termina durerea, doar că cineva o tot trăgea înapoi. A încercat de 3 ori să sară şi o oprea cineva, iar când s-a întors să vadă cine este, a zis că era o fecioară frumoasă care i-a transmis că încă nu e timpul ei…ghiciţi cine era acea fecioara? Exact. Cuvioasa noastră dragă.
Ce vreau să transmit este faptul că Sfinţii fac minuni zilnic, dar în ziua prăznuirii lor minunile sunt aparte.
Sursa: Facebook – Părintele Alexandru Lungu.
