Din înțelepciunea pustiei
Odată un tânăr, de îndată ce a ajuns la o oază, în mijlocul pustiei Iudeii, l-a întâlnit pe Bătrânul Elisei și l-a întrebat:
– Ce fel de oameni trăiesc în acest loc, Gheronda?
– Ce fel de oameni trăiau în locul de unde ai venit, fiul meu? L-a întrebat starețul.
– O societate de egoiști și oameni răi, a răspuns tânărul. Sunt bucuros că am plecat de lângă dânșii.
– Aceiași oameni vei găsi și aici, fiul meu, a răspuns bătrânul cu tâlc.
În aceeași zi a trecut prin oază să bea apă și să se odihnească și un alt tânăr, care l-a întrebat pe Bătrânul Elisei:
– Gheronda, ce fel de oameni trăiesc aici?
Starețul i-a răspuns cu aceeași întrebare:
– Ce fel de oameni trăiau în locul de unde ai venit, fiul meu?
– Niște oameni prietenoși, pașnici, iubitori de străini. Mă mâhnesc mult că trebuie să-i părăsesc.
– Același fel de oameni vei găsi și aici, a spus Bătrânul Elisei.
Micul său nepot care a auzit discuțiile, l-a întrebat când au rămas singuri:
– Bunicule, de ce ai dat răspunsuri diferite la aceeași întrebare?
– Ascultă, fiule! Fiecare poartă în inima sa mediul în care trăiește. Acela care nu a găsit nimic bun în părțile unde locuiește, nici aici nu va găsi ceva bun. Iar celălalt care a găsit oameni buni peste tot, va găsi și aici. Și aceasta deoarece numai starea sufletească este singurul lucru din viața noastră pe care putem să-l stăpânim cu desărvârșire. Aceasta să nu o uiți niciodată atunci când vei crește mare!
