Sfântul Nectarie al Pentapolei
„Despre grija de suflet”
Se cuvine să fim neînduplecați înaintea păcatului, pentru că numai o dată de ne fură consimțământul, devine adevăratul nostru stăpân. Pilda potrivită care arată caracterul viclean și tiranic al păcatului este modul Semiramidei care a răpit împărăția și a devenit împărăteasă. Semiramida a izbutit prin tot felul de mângâieri să-l convingă pe bărbatul ei Nino, regele Asiriei, să o lase numai o singură zi să țină sceptrul regatului. Dar care a fost primul lucru al noii regine? A poruncit să fie ucis Nino, regele și soțul ei, așa încât să-și asigure stăpânirea pe viață.
Asemănarea este deplină și se potrivește în toate. Păcatul, ca și Semiramida, care se luptă cu tot felul de ademeniri să obțină consimțământul omului, de îndată ce izbutește ceea ce dorește, stăpânește, robește și omoară partea rațională a omului. Își pune tronul în inima sa și apoi îl conduce toată viața. Acesta este păcatul și însușirile lui.
Așadar, să nu cedăm niciodată la ademenirile lui, să nu-i dăm lui stăpânirea. Să nu facem ceea ce nu dorește dispoziția noastră lăuntrică. Să nu robim voia noastră liberă voii păcatului. Să nu consimțim la nimic din ceea ce este contrar legii morale. Nimic să nu ne moleșească inima noastră. Chiar și cele mai ademenitoare cuvinte să ne facă inima mai dură ca oțelul. Să nu ne facă nici o impresie lacrimile, suspinele, promisiunile, amenințările. Să rămânem statornici și neînduplecați în cugetarea noastră, astfel încât să nu se întâmple ca peste puțin obrajii noștri uscați să-i udăm cu lacrimile neroditoare ale căinței. Cedarea lașă ne va pricinui îndoite chinuri: mai întâi rușinea și apoi nefericirea.
Dimpotrivă, bărbăția va pricinui îndrăznire, slavă și fericire. Cele mai potrivite pilde ni le arată Sfânta Scriptură. Dintre bărbați, pe preafrumosul Iosif, care a suferit tot felul de rele pătimiri, chiar și moarte, pentru a-și păzi principiile morale, pentru a-și păzi libertatea morală, pentru a păzi legea lui Dumnezeu. Dintre femei, virtuoasa Suzana, care a voit mai bine să moară, decât să săvârșească păcatul. Dacă Nino ar fi rămas neînduplecat la dezmierdările Semiramidei, ea ar fi rămas supusă lui toată viața.
Așadar, statornicie și bărbăție. Pentru că numai cu acestea vom putea păstra stăpânirea asupra părții raționale și libertatea noastră morală. Pilda lui Nino să ne învețe că nu numai puternica obișnuință păcătoasă, ci și păcatul care se săvârșește numai o singură dată este primejdios și înfricoșător. Pentru aceasta se cuvine să evităm păcatul cu toată puterea noastră. Iar dacă păcătuim, de îndată să ne pocăim, astfel încât să nu fim robiți. Sfântul Vasilie cel Mare spune: „Dacă a păcătui este un lucru grav, cu cât mai grav este a stărui în păcat?”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur adaugă: „Nu este înfricoșător să cazi, ci să cazi și să nu te ridici, să pătimești rele de buna ta voie și să fii copleșit de gândurile de deznădejde, încercând să ascunzi intenția ta bolnăvicioasă”. Și îndată: „A păcătui cineva este omenește, însă a stărui cineva în păcat nu este omenește, ci este întru totul diavolesc”.
