Sfinţii Părinţi ai Bisericii nu puteau fi mituiţi, nici intimidaţi, în problemele de credinţă mita este egală cu trădarea lui Iuda. Mita este caracteristică numai anumitor feluri de eretici.
Când împăratul Anastasie a căzut în erezia lui Eutihie, el a început să lupte împotriva hotărârilor Sinodului al IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451 d. Hr.), vrând să dea alte legi care să le desfiinţeze pe acelea. Pentru a-şi atrage de partea sa pe cei mai sfinţi reprezentanţi ai Bisericii, împăratul a început să le trimită daruri. Sfântul Teodosie era cunoscut ca cel mai mare şi cel mai dintâi dintre stareţii asceţi din Palestina. Acestuia îi trimise împăratul treizeci de ocale de aur în dar, chipurile pentru nevoile mânăstirii. Văzându-le pe acestea Sfântul Teodosie imediat a înţeles că împăratul vrea să-l cumpere. Dar cât de înţelept a acţionat Sfântul lui Dumnezeu! El nu a vrut nicidecum să ţină banii pentru mânăstire, deşi mânăstirea era în nevoi mari; nici nu a vrut să-i trimită împăratului înapoi, pentru a nu-l întărâta pe acesta încă şi mai rău împotriva Ortodoxiei; ci îndată a împărţit tot aurul săracilor, în numele împăratului. Această milostenie a dat putere rugăciunii lui înaintea lui Dumnezeu, făcută în scopul îndreptării împăratului şi întoarcerii lui la cărarea cea dreaptă.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
