Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Evanghelia zilei (Luca 4, 22–30)
Prorocul și patria sa „În vremea aceea se mirau toți de cuvintele Harului care ieșeau din gura lui…
Evanghelia zilei (Ioan 6, 48–54)
Pâinea care dă viață lumii „Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri…
Duhul Sfânt…Mângâietorul (II)
Și astfel din inimă, ca din cel mai mare altar al Duhului Sfânt, curge curent de viață dătător…