Omul seamănă cu pământul. Îl curățești, îl sapi, spui „Slavă Ție, Dumnezeule!” și după puțin timp se umple din nou cu buruieni. La fel este și omul. Are ispite până ce moare. De aceea este nevoie de silirea firii neîncetată și de păzirea simțurilor neștirbită.
Omul și pământul
Related Posts
Ia raiul meu și dă-mi iadul tău!
Cu ceva timp în urmă m-am întâlnit cu un părinte pe care îl iubeam mult. Și l-am întrebat:…
Un botez care era să nu fie…
Părintele Dumitru Stăniloae spune că „sărbătoarea Bobotezei este o sărbătoare a lui Iisus Hristos, dar este și un…
Cum a ajuns un miner preot: „accident, lectură şi…mama”
Părintele Petru Marcel Suciu, slujitor în Hunedoara, şi-a prezentat povestea de viaţă în emisiunea „Cu nume și prenume…