Pacea sufletului

Cine poartă întru sine pacea Duhului Sfânt, acela revarsă această pace asupra celorlalți, și cine poartă întru sine duhul răului, acela revarsă acest rău și asupra celorlalți.

Întrebare: Cum își poate păstra pacea sufletului un șef, atunci când oamenii lui sunt neascultători?

E un lucru anevoios și foarte trist pentru un șef dacă oamenii lui nu-l ascultă, dar pentru a-și păstra pacea, el trebuie să-și aducă aminte că, chiar dacă oamenii lui sunt neascultători, totuși Domnul îi iubește și a murit în chinuri pentru mântuirea lor. De aceea, el trebuie să se roage din inimă pentru ei, și atunci Domnul va da celui ce se roagă rugăciune și el va cunoaște din experiență cum mintea care se roagă are îndrăznire către Dumnezeu și iubire. Și chiar dacă ești un om păcătos, Domnul îți va da să guști roadele rugăciunii, iar dacă îți vei face obicei să te rogi așa pentru subordonați, atunci în sufletul tău va fi mare pace și iubire.

Întrebare: Cum își poate păstra pacea sufletului un subordonat atunci când șeful lui e un om arțăgos și rău?

Omul arțăgos îndură el însuși un mare chin de la duhul cel rău. El îndură acest chin din pricina mândriei lui. Subordonatul, oricine ar fi, trebuie să știe aceasta și să se roage pentru sufletul chinuit al șefului său, și atunci Domnul, văzând răbdarea lui, îi va da lui [subordonatului] iertarea păcatelor și rugăciunea neîncetată. E mare lucru în fața lui Dumnezeu să te rogi pentru cei ce te ocărăsc și te mâhnesc; pentru aceasta Domnul îți va da harul Lui, și vei cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt și atunci vei îndura cu bucurie toate întristările pentru El, și Domnul îți va da să iubești lumea întreagă și vei dori fierbinte binele pentru toți oamenii și te vei ruga pentru toți ca pentru sufletul tău.

Domnul a poruncit: „Iubiți pe vrăjmași” [Mt 5, 44], și cine iubește pe vrăjmași se aseamănă Domnului; dar a iubi pe vrăjmași e cu putință numai prin harul Duhului Sfânt și, de aceea, de îndată ce te supără cineva, roagă-te lui Dumnezeu pentru el și atunci îți vei păstra în sufletul tău pacea și harul lui Dumnezeu. Dacă însă vei murmura împotriva șefului tău și-l vei înjura, vei ajunge tu însuți arțăgos ca și el și se va împlini pentru tine cuvântul prorocului David: „Cu cel ales, ales vei fi și cu cel îndărătnic te vei îndărătnici” [Ps 17, 29].

Astfel e greu pentru un începător să-și păstreze pacea dacă starețul său are un caracter urât. A trăi cu un astfel de stareț este o mare cruce pentru un începător; el trebuie să ajungă să se roage pentru stareț și atunci își va păstra pacea sufletească și trupească.

Dar dacă ești șef și trebuie să judeci pe cineva pentru faptele lui rele, roagă-te ca Domnul să-ți dea o inimă milostivă, pe care o iubește Domnul, și atunci îl vei judeca cu dreptate; dar dacă vei judeca numai după fapte, atunci vei greși și nu vei plăcea Domnului.

Trebuie să-l judeci pentru ca omul să se îndrepte, și trebuie să-ți fie milă de orice suflet, de orice făptură și de toată zidirea lui Dumnezeu, și să și ai întru toate conștiința curată, și atunci în sufletul și mintea ta va fi multă pace. Vom trăi în pace și iubire, și atunci Domnul ne va asculta și ne va da tot ceea ce i-am cerut de folos.

Duhul Sfânt e în iubire. Așa grăiește Scriptura și arată experiența.

E cu neputință ca sufletul să aibă pace dacă nu vom cere cu toată puterea de la Domnul să iubim pe toți oamenii. Domnul știa că, dacă nu vom iubi pe vrăjmașii noștri, nu va fi pace în suflet, și de aceea ne-a dat porunca: „Iubiți pe vrăjmașii voștri”. Dacă nu-i vom iubi pe vrăjmași, atunci sufletul va avea uneori o anume odihnă, dar dacă-i iubim pe vrăjmași, pacea rămâne în suflet ziua și noaptea.

Veghează în sufletul tău la pacea harului Duhului Sfânt; nu o pierde pentru lucruri mărunte. Dacă dai pace fratelui tău, Domnul îți va da neasemănat de mult, dar dacă întristezi pe fratele tău, atunci negreșit întristarea se va abate degrabă și asupra sufletului tău.

Dacă îți vine un gând spurcat, alungă-l de îndată, și atunci îți vei păstra pacea sufletului tău, dar dacă-l primești, sufletul tău va pierde iubirea de Dumnezeu și nu vei avea îndrăzneală în rugăciune.

Dacă îți tai voia proprie, ai biruit pe vrăjmașul și vei câștiga drept cunună pacea sufletului, dar dacă îți faci voia ta, ești deja biruit de vrăjmaș și urâtul va chinui sufletul tău.

Cine are patima iubirii de avuții nu poate iubi pe Dumnezeu și pe aproapele; mintea și inima unui asemenea om sunt necontenit preocupate de bogății și nu este în el duh de căință și zdrobire pentru păcate, și sufletul lui nu poate cunoaște dulceața păcii lui Hristos.

Sufletul care a cunoscut pe Domnul vrea să-L vadă întotdeauna întru sine, căci El vine în suflet în tihnă, dă sufletului pace și dă mărturie de mântuirea lui fără cuvinte.

Dacă împărații și conducătorii popoarelor ar cunoaște iubirea lui Dumnezeu, n-ar mai face niciodată războaie. Războiul este trimis pentru păcate și nu pentru iubire. Domnul ne-a făcut din iubire și ne-a poruncit să trăim în iubire și să-L slăvim.

Dacă mai-marii ar păzi poruncile Domnului, iar poporul i-ar asculta cu smerenie, mare pace și veselie ar fi pe pământ, dar din pricina iubirii de stăpânire și a neascultării celor mândri, toată lumea se chinuie.

Mă rog Ție, Milostive Doamne, dă întregului norod, de la Adam și până la sfârșitul veacurilor, să Te cunoască că ești bun și milostiv, ca toate noroadele să se desfete de pacea Ta și să vadă toate lumina Feței Tale. Privirea Ta e liniștită și blândă și ea atrage sufletul.

Extras din Între iadul deznădejdii și iadul smerenieiCuviosul Siluan Athonitul, Editura Deisis, 2001.

Total
94
Shares
Previous Post

Cântecele lui Ștefan Vodă

Next Post

Du-te, fiule, la spălătoare şi bea apa ce este într-însa

Related Posts