Paraclisul Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintele nostru Siluan Athonitul

Facere a lui Athanasie Simonopetritul Ieromonahul

După obişnuitul început, zicem troparele acestea, Glas 4.

Mintea ţinându-ţi în cele mai de jos ale iadului şi prin smerenie întru înălţime cu vedeniile Harului ridicându-te, cinstite Siluane, primeşte pe cei ce aleargă către tine în părinteştile tale rugăciuni; dă în Duh trăire gândului de pocăinţă, ca prin cunoaşterea lui Dumnezeu să ne învrednicim, Părinte, împreună stării celei de Sus.

Slavă… Şi acum…

Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii, că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea primejdii, cine ne-ar fi păstrat până acum slobozi? Nu ne vom depărta de tine, Stăpână, că pururea mântuieşti pe robii tăi din toată năpasta.

Cântarea 1, glas 8:
Irmos:

Apa trecând ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând Israilteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să cântăm.

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Însetând după Harul lui Iisus, cu credinţă alergăm către tine, Părinte Siluane; cu rugăciunile tale cele sfinte dăruieste şi nouă darurile Dumnezeiescului Duh.

Milostiv fă, părinte, pe Stăpânul Cel Bun şi dă a păcii înnoire inimilor ce caută liniştirea pe care Duhul Sfânt o dăruiește.

Slavă…

Sufletele noastre de patimi curăţeşte, de trei ori fericite Părinte, şi lăcaş luminat strălucind, Mângâietorului le arată, precum şi sufletul tău desăvârşit ai curăţit.

Şi acum… A Născătoarei.

Smerenia cea adevărată, care o ai avut, Fecioară, întru cele dinlăuntru dăruieşte celor ce te roagă, spre a se face toţi prin har Preadulcelui tău Fiu lăcaşuri.

Cântarea a 3-a
Irmos:

Făcătorul celor mai presus de crugul ceresc, Doamne şi Ziditorul Bisericii, Tu mă întăreşte în dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor, a credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Cea multă a ta iubire către Dumnezeu o ai arătat, fericite, prin pocăinţa dreaptă înfrânându-te spre a nu mai mâhni pe Acesta prin greşale sau păcate cu voia.

Cea vie chemare a lui Iisus mântuitu-te-a, când câinele cel turbat de tine, Părinte, s-a apropiat; pentru aceasta, de câinele-diavolul mă izbăveşte, rugăciunea neîncetată învăţându-mă.

Slavă…

Pe cel zdrobit, Părinte, de viclene fapte, iarăşi mă ridică şi mă îndreptează cu mijlocirea ta, căci tu în dar ai îndurările iubitoare de oameni, pe care îmi arată, ca să te proslăvesc.

Şi acum… A Născătoarei.

Precum pe şarpele cel viclean, Fecioară, de la Simion, în vis, ai gonit, pururea goneşte de la inima mea gândurile cele necurate, vas preacurat arătându-mă.

* * *

Izbăveşte, Siluane, cu rugăciunile tale pe ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni şi în Harul Domnului păstrează pe dânşii.

Caută cu bunăvoire, întrutot cântată de Dumnezeu Născătoare, asupra necazului cel cumplit al trupului meu şi tămăduieşte durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia, şi îndată Sedealna, Glas 2:

Cu rugăciunile tale îmbogăţindu-ne, întrutot fericite, de primejdii pururea ne izbăvim, noi robii tăi; şi pe Dumnezeu prin Har cunoscând, ţie din suflet cântare înălţăm, Siluane preacuvioase.

Cântarea a 4-a
Irmos:

Auzit-am, Doamne, cea a rânduielii Tale taină, înţeles-am lucrurile Tale şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Precum statornică ai arătat, Părinte, dorirea dăruirii tale, aşa pururea pe robul tău lui Dumnezeu a vieţui învredniceşte-l.

Înconjurat-au flăcările iadului, Părinte, inima ta ce se pocăia, de a căror năpasta mă izbăveşte, înrourarea Harului dăruindu-mi.

Slavă…

Străin lumii făcutu-te-ai, Cuvioase, crucea dumnezeieştii schime ridicând, pe Hristos înrudit având, cu Care cu îndrăzneala ta mă înrudeşte.

Şi acum… A Născătoarei.

Ca pe un prinos sfinţit ai arătat, Fecioară, în dumnezeiescul Athos pe robul tău, precum o maică cu acoperământul tău acoperindu-l, cu care şi pe mine acoperă.

Cântarea a 5-a
Irmos:

Luminează-ne cu poruncile tale, Doamne, şi cu braţul Tău cel înalt; a Ta pace dăruieşte nouă, Iubitorule de oameni.

Arătatu-S-au ţie Hristos, războiul îmblânzind şi sufletul de tărie umplându-ţi, pe Care înduplecând, sprijinitor şi mie Îl arată. Trupul şi sufletul dumnezeiasca vedenie primind, înnoitu-ţi-s-au îndată, Părinte; şi eu strig către tine, înnoiască-mi-se omul cel lăuntric.

Slavă…

Ochiul cel înţelegător precum un înger treaz păzitu-l-ai, în privegheri topindu-te, Părinte; pentru aceasta, trezviei mă învredniceşte.

Şi acum… A Născătoarei.

Mintea şi inima îmi înnoieşte, dumnezeiască Mireasă, semănându-mi înlăuntru sământa rugăciunii, precum şi Cuviosului, când se ruga, în chip străin ai semănat.

Cântarea a 6-a
Irmos:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnu, şi Aceluia voi vesti scârbele mele; că de rele sufletul meu s-a umplut şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi mă rog precum Iona: din stricăciune, Dumnezeule, mă scoate.

Ca pe a ta viaţă pe fraţi socotind, prin care ai aflat pe Dumnezeu pe Tatăl, Siluane, slujit-ai lor din toată inima, Harul Duhului primind; pentru aceea, şi pee mine, rogu-te, spre toţi asemenea ţie a căuta mă învredniceşte.

Defăimat-ai firea cea stricăcioasă şi lupte peste măsură ai săvârşit, frica în minte având, nu cândva să cazi din a lui Hristos iubire, Cuvioase, căreia pururea, prin rugăciunile tale, sufletului meu părtaş a fi dăruieşte.

Slavă…

Cugetul păstrându-ţi în cele mai de jos ale iadului, preafericite Părinte, de cea bună a Mântuitorului nădejde a nu te depărta te-ai învrednicit, Cuvioase, pentru aceea strig ţie din suflet: lucrării acesteia lucrător pre mine mă arată.

Şi acum… A Născătoarei.

De mila ta de maică desfătatu-s-a slujitorul tău, Fecioară Doamnă; ci nimenea cu dorire căzând ţie înainte, gol de Har nu se întoarce; de care, rogu-mă eu negrijilivul să mă desfătez în toată viaţa mea.

Condacul:

Pe pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pe urmele Aceluia umblând; acuma în ceruri pe Care ai dorit priveşti, împreună cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, care ai urmat.

Izbăveşte, Siluane, cu rugăciunile tale pe ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni şi în Harul Domnului păstrează pe dânşii.

Neîntinată, care prin cuvânt, pe Cuvântul în zilele cele de pe urmă netâlcuit ai născut: înduplecă-L, ca ceea ce ai a maicii îndrăznire.

Sedealna, glas 2:

Prin cercare dumnezeieştile taine învăţându-te, dragostea frumos către toţi o ai arătat, pe care, Siluane, şi acum celor ce au trebuinţă, credincioşilor, şi către a ta mijlocire aleargă, o arată, patimile de la suflete şi trupuri departe alungând şi a Duhului bucurie, cea din Har, dăruind.

Icos, glas 6:

Cu tot avântul către Dumnezeu tinzând, calea nevoinţei, Părinte preacuvioase, o ai străbătut; şi mănunchiurile Harului cu a ta dorire secerând, îmbogăţitu-te-ai acum cu adevărat însutit, precum grăieşte Evanghelia. Pentru aceasta, şi celor ce aleargă la izvoarele graiurilor tale dăruieşte înrourare inimii şi chipuri nemincinoase de pocăinţă, Siluane, în dumnezeiescul Duh întemeietor şi învăţător.

Cântarea a 7-a
Irmos:

Cei din Iudeea tineri ce au ajuns în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului o au călcat cântând: al părinţilor noştri Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Sfânta vieţuire monahicească în multă umilinţă o ai străbătut, Părinte, pururea arătarea Domnului înaintea ochilor având, pe Care şi pe mine învredniceşte înaintea mea a vedea.

Mintea păzitu-ţi-ai străină de fapte şi cugete lumeşti, de Dumnezeu purtătorule, în Duh pogorându-te spre învăluirile lumii şi rugăciuni făcând; pentru care şi acum te roagă.

Slavă…

A tânguirii lui Adam trecut-a vremea, Cuvioase, căci acum de Care ai dorit te îndulceşti; ci ca un verhovnic printre cei ce îndrăznire au dobândit, preaiubitorule de suflete, pe întreg poporul pomeneşte.

Şi acum… A Născătoarei.

Lânga Cruce stând, noian de întristare, curată, ai răbdat; ci umplutu-te-ai de bucurie pe Fiul tău înviat văzând, de care bucurie învredniceşte pe poporul ce te cântă.

Cântarea a 8-a
Irmos:

Pe Împăratul Cerurilor, pe Care cântă oştile îngereşti, cântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.

Din ceruri ceata tuturor sfinţilor pentru lume rugaţi-vă necontenit, acum împreună rugător având pe Siluan cel dumnezeiesc.

Biruinţa află cela ce până în sfârşit smereşte pornirea inimii spre a se înălţa, care biruinţă prin rugăciunile tale, părinte, să aflăm, cei ce pe tine cântăm.

Binecuvântăm pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, Domnul.

O, cea negrăita iubire de oameni a Stăpânului, Care dăruieşte mângâiere robilor Harul Mângâietorului, pentru rugăciunile sfinţilor.

Şi acum… A Născătoarei.

Iarăşi, Fecioara, mă primeşte pe cel ce cad cerându-ţi nebiruita mijlocire, prin care şi nădăjduiesc să aflu mântuirea.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţând pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a
Irmos:

Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cei prin tine mântuiţi, Fecioară curată, cu cetele celor fără de trup pe tine mărind.

Comoara iubirii cerşescu-ţi Siluane, întru tot fericite, Cuvioase, îndoit pe aceasta dăruieşte-mi prin mijlocirile tale.

Ridicatu-te-ai mai presus de fire în Duhul Sfânt şi mai presus de fire ca înger vieţuit-ai; astfel şi ai tăi cântăreţi a vieţui, Părinte, te roagă.

Bucură-mă, de trei ori fericite, la viaţa ta cugetând şi a Domnului mare milă văzând, prin care, Siluane, a mă mântui şi pe mine învredniceşte.

Slavă…

De graiuri nepricepându-mă, un glas de rugăciune mai înalţ, Părinte fericite, ca lumea întreagă să cunoască, în Duhul, pe Domnul.

Şi acum… A Născătoarei.

Cerând a ta lumină eu întunecatul, Născătoare de Lumină, o rază trimite şi împărăţiei Luminii părtaş mă arată.

După Vrednic este cu adevărat…, stihirile acestea:

Pe al pocăinţei învăţător şi al luminii nezidite preaneînşelat tăinuitor, al Duhului Sfânt lăcaş şi povăţuitor, pe Siluan întru cântări să proslăvim. Semănat-ai în lacrimi din belşug, Părinte, de Dumnezeu purtătorule; acum în dar mănunchiurile dumnezeieştilor vârtuţi ţinând, împarte Siluane, în Dumnezeu înţelepte, celor ce te roagă, rodurile Harului.

Pe Duhul cel Preasfânt cu rugăciunile tale înnoieşte, Părinte, celor ce cu evlavie te cinstesc, şi lumea întreagă învredniceşte a se umple de cunoştinţa Domnului, preafericite.

Pe cei ce la racla Moaştelor tale ne închinăm, Siluane, de daruri de viaţă făcătoare ne umple şi de căldura dragostei ne aprinde, ca toţi cu mulţumire să te proslăvim.

Pe al Rusiei vlăstar minunat şi a Muntelui Athon bineprimită cuvântătoare jertfă, pe a Duhului Sfânt cea de Dumnezeu purtătoare gură, pe Siluan cel mare în cântări să cinstim.

Stih: Toate oştile îngereşti… apoi Sedealna de după Cântarea a 6-a.
Iar după Apolis, Glas 2:

Dă mie a Duhului bucurie, dă-mi a iubirii, o, Părinte, desăvârşirea, dă-mi dorirea preadulcelui Iisus, a vârtuţilor plinătatea, smerenia cea dumnezeiască, pentru ca întreg umplându-mă de Duh, pe tine să slăvesc, a Muntelui celui Sfânt slavă şi a Bisericii gură, Siluane, în Dumnezeu fericite.

Troparul, glas 3.

Propovăduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pe Cel smerit şi blând ai văzut şi inima Aceluia o ai cunoscut; pentru aceasta, prin graiurile tale toţi luminându-ne, Siluane, de Dumnezeu insuflate, proslăvim Duhul, Care pe tine-au proslăvit.

Alt tropar, glas 4.
Podobie: Dreptar al credinţei….

Pe Hristos, Învăţător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat, Duhul mărturisind în inima ta mântuirea; pentru aceasta, neamurile toate, acum la nădejde chemate, se veselesc întru pomenirea ta. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să ne mântuiască sufletele noastre.

Iar în Mănăstiri se cânta: pentru aceasta, călăuza nevoinţei te-ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glas 8.
Podobie: Când s-au pogorât…

Pe pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pe urmele Aceluia umblând; acuma, în ceruri, pe Care ai dorit priveşti, împreună cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, care ai urmat.