„Paramythía”: povestea icoanei Maicii Domnului nefăcută de mână omenească de la Vatoped

Împărăteasă a Cerului și a pământului, Mireasă, pururea Fecioară, Maica tuturor, Grabnic Ajutătoare, Scară către Cer și Apărătoare în primejdii, Doamna Îngerilor și Mângâietoarea tuturor făpturilor. Acestea sunt câteva dintre numirile pe care Biserica noastră le-a dat, de-a lungul timpului, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Încă din primele secole creștine, credincioșii au cinstit-o pe Maica Domnului și i-au acordat o importanță deosebită în cadrul cultului, pomenind-o mai des decât pe orice alt sfânt. Imnografii, teologii și toți sfinții Bisericii noastre i-au închinat dintotdeauna tropare, cântări, imne și acatiste, redând în toate aceste alcătuiri fie nuanțe și idei dogmatice, fie multele minuni pe care Maica lui Dumnezeu le-a săvârșit și până astăzi le săvârșește în viețile celor care au evlavie la Ea și o cheamă în ajutor.

Așa se face că, până în zilele noastre, popoarele ortodoxe au atribuit până peste 500 de numiri Maicii Domnului, unele culese din imnele închinate ei, altele legate de locul sau modul în care a fost zugrăvită o icoană a ei, iar alte apelative amintind de minunile pe care Maica lui Dumnezeu le-a săvârșit în anumite momente, cum este cazul icoanelor Eleovrýtissa (Izvorâtoarea de ulei), Pyrovolithísa (Împușcata) sau Paramythía (Mângâietoarea), cinstită în chip deosebit în ziua de 21 ianuarie. Povestea Paramythíei sau, prin traducere, a icoanei Maicii Domnului „Mângâietoarea”, urcă în istorie până în anul 1320 când, conform scrierilor Bisericii, în dimineața zilei de 21 ianuarie, Maica Domnului le-a vorbit încă o dată părinților din Sfânta Mănăstire a Vatopedului. Ce s-a întâmplat, mai exact, în acea zi, care pe bună dreptate merită amintită în paginile istoriei Bisericii noastre?

În vechime, la finalul Utreniei, exista obiceiul ca toți părinții vatopedini care participau la slujbă să sărute această icoană a Maicii Domnului, aflată până atunci pe zidul exterior al Bisericii. După ce se închinau cu toții, egumenul îi dădea cheile mănăstirii celui care avea ascultarea de portar, pentru a deschide porțile mănăstirii. În acea zi de 21 ianuarie, însă, în momentul în care starețul i-a înmânat portarului cheile, o mare minune s-a petrecut: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a strigat din icoană astfel: „Nu deschideţi astăzi porţile Mănăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi pe tâlharii cei de pe mare”, iar pruncul Iisus din braţele Maicii Domnului, întinzându-Și mâna, voi să-i acopere gura Maicii Sale, spunând: „Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiţi după cum merită, căci şi-au lăsat datoriile lor călugăreşti!”. În acea clipă, Maica Domnului a apucat mânuța Mântuitorului şi, înclinându-şi capul spre dreapta, pentru a putea vorbi, l-a îndemnat încă o dată pe egumen: „Nu deschideţi astăzi porţile Mănăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi tâlharii cei de pe mare! Luaţi aminte şi vă pocăiţi, căci Fiul meu S-a mâniat pe voi!”. Şi iarăşi i-a îndemnat Preacurata Născătoare de Dumnezeu pentru a treia oară: „Nu deschideţi astăzi porţile Mănăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi pe tâlharii cei de pe mare”.

Ascultând, deci, îndemnul insistent al Maicii Domnului, călugării nu au mai deschis porţile Mănăstirii Vatoped în acea zi și astfel au scăpat de pirații care se furișau încă de cu seară pe lângă ziduri pentru a intra în mănăstire și a o jefui de toate bogățiile, așa cum făceau de fiecare dată, ba chiar mai mult, uneori luându-i pe monahi pentru a-i vinde ca robi.

De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale chipului Maicii Domnului și al Pruncului, adică Hristos, cu chip aspru, de Judecător, iar Maica Sa cu față îngrijorată, dar blândă și plină de dragoste, aşa cum poate observa oricine ajunge astăzi la Mănăstirea Vatoped. Pentru aceasta, părinții au mutat icoana într-un paraclis aflat lângă Biserica cea mare, numind-o Paramythia sau Mângâietoarea, spre a-și aminti de acest episod minunat din istoria Mănăstirii, în care Maica lui Dumnezeu și-a arătat din nou marea sa ocrotire și purtare de grijă. Părintele Arhimandrit Efrem, starețul de astăzi al Mănăstirii Vatoped, referindu-se la această icoană a Maicii Domnului, mărturisea astfel într-una dintre vizitele sale în România: „vin la noi tot felul de oameni de ştiinţă, arheologi şi specialişti în pictura bizantină şi ne spun că expresia aceasta a icoanei este cu neputinţă a fi zugrăvită întocmai de mâna omenească, deoarece există o contradicţie: Hristos cel aspru, pe de o parte şi dulceaţa expresiei Născătoarei de Dumnezeu, pe de altă parte”.

Vedem, așadar, încă o dată, îndrăzneala și marea mijlocire pe care Maica Domnului o are către Fiul ei și Mântuitorul Nostru Iisus Hristos. Precum odinioară i-a salvat pe părinții de la Vatoped din calea piraților, să ne ajute Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și să ne ferească de toate primejdiile și încercările! Se cuvine, deci, să o pomenim în tot ceasul și, îngenunchind înaintea icoanei sale să ne închinăm și să o chemăm în ajutor, având credință nezdruncinată și adâncă nădejde în marea sa milostivire: „De toate nevoile pe noi ne eliberează, ca din toate primejdiile totdeauna fiind izbăviți, Fecioară, pe tine Mângâietoare să te numim” (Paraclisul icoanei Maicii Domnului Mângâietoarea).

Sursa: http://bizanticons.wordpress.com

Total
256
Shares
Previous Post

Troparul Cuviosului Maxim Mărturisitorul

Next Post

Monahul Pavel Aghioritul, doctor în biologie moleculară și biomedicină, despre vaccinul anti-Covid19

Related Posts