Ieromonah Ioan Danci
Săptămâna trecută am fost la spitalul Panduri cu ale mele probleme! Stând în fața cabinetului domnului doctor, așezat într-un colț, apare un domn ca de șaizeci de ani! Sclipeau ochii din cauza lacrimilor, iar fața trasă, era brăzdată de doua șiroaie pe unde coborau lacrimile. Urca scările sprijinindu-se de un baston și oftând la fiecare pas! Se apropie de mine încet și zice mai mult în șoaptă:
– Părinte, te rog, iartă-mă, și te rog spune tu lui Dumnezeu să mă ierte că nu mai pot! Am fost ateu și sincer nici acum nu pot spune că sunt om credincios! Am hulit pe Dumnezeu în fiecare zi, fără să-mi facă nimic acest Dumnezeu. M-am certat cu soția și am divorțat, cu prietenii, cu rudele pe seama că Dumnezeu nu există! Și totuși, părinte, acest Dumnezeu m-a salvat de la multe, dar nu am educația religioasă, nu știu ce să fac să cred în El.
Am avut un accident teribil cu ceva timp în urmă, două ore au lucrat cei de la descarcerare să mă scoată de acolo, iar după ce am ieșit aveam numai câteva zgârieturi.
Anul trecut mi-au zis doctorii că am cancer și nu o mai duc mult, mi-a dat o nepoată niște ulei de la nu știu ce “masle”, am dat cu el mereu și, acum două săptămâni când am mers la control, medicii au zis ca nu mai înțeleg nimic, că nu mai am nimic acolo.
Iar eu, părinte, de bucurie, în loc să mulțumesc lui Dumnezeu, am băut, am urcat pe munte cu motocicleta și m-am lovit rău la piciorul acesta! Părinte, ce sa fac să-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu?
Mă uit puțin la el, îi văd sinceritatea și îi zic:
– Fratele meu, știi ce contează cel mai mult? Contează că Dumnezeu te cunoaște cu adevărat, iar pasul tău făcut către El, nu este în zadar, va face Dumnezeu restul de 99 de pași către tine, numai să-ți dorești cu toată inima acest lucru! Îi zic, caută un duhovnic bun…
El zice:
– Ce-i ăla?
I-am explicat, i-am spus să urmeze sfaturile duhovnicului și credința va crește! Mi-a cerut numărul de telefon și am plecat!
Astăzi după slujbă îmi scrie:
– Părinte, aseară m-am spovedit tot din copilărie până acum, iar astăzi am fost pentru prima dată la Liturghie! Mă simt minunat! Nu pot să-ți spun că cred mai mult, dar îți pot spune că am o liniște sufletească cum nu am avut niciodată și parcă simt o libertate nemaipomenită în interiorul meu. Și să știi că merg deseară la “masle” ăla de unde am căpătat uleiul!
Ce poți să mai zici în asemenea cazuri, intru în Biserică, cad în genunchi și mă minunez cât de frumos lucrează Dumnezeu în inima omului!
Hristos a înviat! Bucuria noastră a tuturor!
