Părinte, dă-mi un canon (o pravilă) ca unui începător, care n-a primit încă schima, și roagă-te pentru mine, că fratele care mă slujește pe mine mă necăjește, iar celălalt îl odihnește.
Răspunsul lui Varsanufie: Preaiubite frate, mi-ai scris de un lucru peste puterea mea: să-ți poruncesc un lucru, pe care nici eu însumi nu-l pot purta. Mi-ai cerut să-ți dau un canon ca unui începător care nu a luat încă schima. Iar rânduiala începătorului este aceasta: să petreacă în multă smerenie, să nu se prețuiască pe sine în vreo privință oarecare, să nu zică: «Ce-i aceasta?» sau: «Pentru ce-i aceasta?» Ci întru multă ascultare și supunere să nu se socotească deopotrivă cu cineva. Să nu spună: «I se dă cinste cutăruia, de ce nu mi se dă și mie? E ușurat acela în toate, de ce nu sunt ușurat și eu?» Chiar dacă e băgat în seamă în toate, să nu se împotrivească. Acestea sunt faptele adevăratului începător, care vrea cu adevărat să se mântuiască. Dar acestea îți sunt acum greu de purtat atât pentru neputința trupului, cât și din pricina bătrâneții. Deci tu mi-ai cerut să porți ceea ce e greu, iar eu îți dau ceea ce e mai ușor, nu silindu-te, ci sfătuindu-te. Ți-am spus să ai pe fratele ca pe un fiu, cum îl și ai, chiar dacă pentru încercarea ta odihnește pe cineva mai mult ca pe tine. Căci, dacă Dumnezeu voiește ca pe acela să-l odihnească, iar pe tine să te necăjească și i-a dat să simtă că așa trebuie să facă, rabdă și nu te necăji. Căci prin răbdarea necazurilor vom câștiga sufletele noastre (Luca 21, 19). Și nu ne putem face părtași ai pătimirilor lui Hristos decât prin răbdarea necazurilor. Ține mulțumirea în toate (I Tesaloniceni 5, 18). Că aceasta mijlocește pentru neputința noastră înaintea lui Dumnezeu. Canonul tău să fie să șezi luând aminte la gândurile tale și să ai frica lui Dumnezeu, spunându-ți: «Cum am petrecut timpul trecut? Mă voi pocăi măcar acum, căci s-a apropiat ieșirea mea; și voi răbda pe aproapele meu și supărările și încercările de la el, până ce va face Domnul mila Lui cu mine și mă va duce la starea nemânierii și va scoate de la mine invidia, puiul diavolului». Petrece puținele zile ce ți-au rămas cercetându-ți gândurile și împotrivindu-te celor ce-ți aduc tulburare și sfătuind pe fiul tău în frica lui Dumnezeu și aducându-i aminte greșelile lui, știind că și el este om supus ispitelor. Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, să ne dea nouă stare de pace și de împreună-locuire în frica lui Dumnezeu. Mă mir că citiți Scriptura care zice: Fraților, bucurați-vă când cădeți în felurite ispite (Iacov 1, 2) și totuși vă tulbură lucrurile cele mai de nimic. Cunoașteți cel puțin unde sunteți și ce puteri aveți și grumazul de fier se va smeri și pacea Domnului va fi cu voi. Iertați-mă și vă rugați pentru mine, ca să nu aud cuvântul: Tu, care înveți pe altul, pe tine nu te înveți? (Romani 2, 21).”
Extras din Sfinții Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, Întrebarea 92 (V. 187), în Filocalia (2009), vol. 11, pp. 112-113 via http://ziarullumina.ro
