Diaconul Dionisie Firfiris povestea: „Odată mă aflam cu oarecare treburi în afara Sfântului Munte, la Tesalonic. Am mers la un restaurant să mănânc. Mi‑am făcut rugăciunea și m‑am așezat să mănânc. Alături se afla un grup. Îmi spune un mirean:
− Așadar, ce vrei să ne arăţi acum?
− Ca să nu mi se oprească un os în gât, am răspuns eu oarecum mânios.
Peste puţin de la masa aceea s‑a auzit zgomot și au scos pe cineva afară în mare grabă. Eu nu m‑am întors să văd ce se întâmplă. După oarecare timp, când am ieșit din nou și am mers la Tesalonic, m‑a întâlnit cineva la Turnul Alb (Tesalonic) și m‑a salutat, întrebându‑mă:
− Mă cunoști, părinte?
− Nu, i‑am răspuns.
− Nu‑ţi amintești de mine? Tu m‑ai făcut creștin.
− Nu‑mi amintesc de tine.
− Nu‑ţi amintești că la un restaurant cineva ţi‑a spus asta și asta?
− Da, ceva parcă îmi amintesc.
− Ei, eu eram acela. Vezi aici? Mi s‑a oprit un os în gât și mi‑au făcut operaţie ca să‑l scoată. Și zicând aceasta, mi‑a arătat la gât semnul operaţiei. După aceasta și la Biserică merg și la Spovedanie și rugăciune fac. Îţi mulţumesc, Părinte, m‑ai salvat.
Extras din Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte Athos – Ieromonah Eftimie Athonitul, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos.
