Părintele Vichentie Mălău, unul dintre mentorii Cuviosului Cleopa, a plecat la cele veșnice în urmă cu 80 de ani

Părintele Vichentie Mălău, unul dintre mentorii Cuviosului Cleopa de la Sihăstria, a trecut la viața veșnică în urmă cu opt decenii.

Protosinghelul Vichentie Mălău s-a născut în data de 28 noiembrie 1887, în comuna Stăniţa din judeţul Neamţ.

O familie de monahi

La vârsta de doar 7 ani, părinții săi au decis să urmeze viața monahală, împreună cu copiii. Astfel, tatăl și Vasile, după numele de mirean al protosinghelului, au mers la Mănăstirea Secu, iar mama cu două fete s-au dus la Mănăstirea Văratec.

În 1895, tot împreună cu tatăl, a mers la Muntele Athos, unde a stat 11 ani, formându-se duhovniceşte alături de cei mai buni călugări athoniţi. În 1906 cei doi s-au reîntors la Secu, iar în 1912 tatăl şi fiul au depus jurământul călugăresc. Tatăl a primit numele de Dometian, iar fiul – de Vichentie.

În 1915, tânărul călugăr Vichentie Mălău a fost hirotonit ieromonah şi numit eclesiarh precum şi duhovnic al mănăstirii de metanie.

În timpul Primului Război Mondial, ieromonahul Vichentie, alături de alți clerici au făcut misiune în spitalele de campanie de pe front. Timp de un an, 1927-28, a fost Stareț al Mănăstirii Secu, apoi, până în 1940 a slujit în obştea Mănăstirii Agapia, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi duhovnici din Moldova.

În 1940 a fost transferat ca preot misionar la Mănăstirea Vasiova, judeţul Caraş-Severin, unde se dorea o revigorare a vieţii monahale. La 13 iulie 1945, Părintele Vichentie a trecut la cele veşnice. În februarie 1953, osemintele sale au fost aduse şi depuse în gropniţa mănăstirii sale de metanie.

Răbdare până la ușa mormântului

Înainte de a pleca în Banat, Cuviosul Cleopa, care avea 28 de ani, a mers la Părintele Vichentie să îi ceară sfat, știind că posibilitatea revederii era destul de mică.

Ultima întâlnire dintre cei doi a fost consemnată de Arhimandritul Ioanichie Bălan în Patericul Românesc.

Preacuvioase Părinte, în curând vei pleca de la noi şi nu ne vom mai vedea în viaţa aceasta. Spune-ne ultimul cuvânt de folos. Iar Părintele Vichentie, punându-şi mâna pe grumazul Părintelui Cleopa şi cu cealaltă lovind uşor in masă, a zis:

– Ascultă, mata, Părinte Cleopa, ascultă ce-ţi spune popa. Iată ultimul meu cuvânt: răbdare, răbdare, răbdare! Şi când ţi se va părea matale c-ai gătit-o, ia-o din nou de la capăt: răbdare, răbdare, răbdare!

– Dar până când, Părinte Vichentie?

– Până la uşa mormântului! Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo în grădina Raiului. Şi acolo cântă păsări aşa de minunat! Şi sunt copaci cu flori şi fructe de aur! Şi pajişti care veşnic înfloresc. Şi sunt izvoare cu ape limpezi! Acolo vom vedea cetele Sfinţilor. Acolo vom auzi cântările Îngerilor. Acolo vom petrece în veci cu Domnul. Deci, fraţii mei, acolo în Rai să ne întâlnim!