Urmând îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos, Care ne cheamă să priveghem și să ne rugăm pentru a nu cădea în ispită, de fiecare dată ne străduim să întâmpinăm marile sărbători în stare de priveghere, rugăciune și cântare, exprimându‑ne vădit credința și legătura cu Dumnezeu și cu sfinții.
Marile sărbători sunt întotdeauna cinstite încă din ajun. După cum știm din bătrâni, mai ales cei care provin din mediile profund evlavioase păstrează în amintire că odată cu sunetul clopotului care cheamă pentru ziua de duminică, sau pentru alte ceasuri de sărbătoare, din acea clipă, orice lucrare gospodărească (administrativă) avea să se întrerupă, iar oamenii își îndreptau gândul la Dumnezeu și la cele duhovnicești.
Ne aflăm într‑o perioadă de mare sărbătoare, prilejuită de împlinirea a 251 de ani de la aducerea în Cetatea Bucureștilor a Moaștelor Cuviosului Dimitrie cel Nou.
Troparele de la slujba Litiei ne‑au amintit că din satul Basarab au fost aduse și așezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din București, din 1925 Catedrală Patriarhală provizorie, devenind astfel ocrotitorul Cetății Bucureștilor.
Cei care vin la Catedrala Patriarhală sau urmăresc slujbele transmise din acest loc știu anumite aspecte despre viața și îndeosebi lucrarea minunată pe care Cuviosul Dimitrie a săvârșit‑o în timpul vieții sale, un păstor de animale, cum a fost o vreme Cuviosul Dimitrie, atent față de vietățile pe care le‑a întâlnit.
Așa cum frumos spunea marele teolog, Sfântul Preot Dumitru Stăniloae, a admirat întotdeauna delicatețea Sfinților. O astfel de atenție specială întâlnim și la Cuviosul Dimitrie cel Nou.
Cu vrerea lui Dumnezeu, Moaștele Cuviosului Dimitrie cel Nou au ajuns la București ca rod al rugăciunilor și îndelungilor așteptări ale locuitorilor acestei Cetăți. Mai avem în istoria românilor câteva locuri unde Moaște ale unor Sfinți au binecuvântat mănăstiri, Biserici și catedrale. Dacă ar fi să privim în istoria Valahiei (Țării Românești), vom descoperi că Sfântul Dimitrie a fost cinstit înainte prin venerarea Moaștelor altor Sfinți, chiar la jumătatea veacului al XIV‑lea, în Cetatea Curtea de Argeș, unde au ajuns Moaștele Sfintei Mucenițe Filoteia, apoi, la vreo 50 de ani diferență, la Suceava au fost aduse Moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, iar în anul 1641 Moaștele Sfintei Preacuvioase Parascheva, cea mult folositoare și ajutătoare, binecuvântau Cetatea Iașilor.
Acești Sfinți au fost ajutători ai credincioșilor din diferite locuri ale pământului românesc, rugători și reuniți ulterior în aceleași granițe, mijlocitori înaintea lui Dumnezeu și modele de viețuire. Prin modelul pe care l‑au oferit, acești prieteni ai lui Dumnezeu au fost adevărate făclii care au îndrumat (îndreptat) viața credincioșilor.
La București, cu puțin timp înainte de a ajunge Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, au fost aduse în pelerinaj de la Mănăstirea Bistrița Olteană Moaștele unui binefăcător al lui Dumnezeu care a luptat întru apărarea Icoanelor, Cuviosul Grigorie Decapolitul. Ca semn de înaltă cinstire, ctitorul Catedralei Patriarhale, Constantin Șerban Basarab Voievod, a împodobit racla în care au fost așezate Moaștele, fiind aduse de cel puțin patru ori, la București, după cum ne arată documentele vremii.
De departe, de la Muntele Athos sau din alte locuri au fost aduse Moaște ale unor Sfinți în vremuri de grele încercări pentru Țara Românească. Din Grecia au fost aduse în câteva rânduri Moaștele unui Sfânt vindecător, mai ales în timpul unor epidemii, cum a fost cazul Sfântului Visarion, Episcopul Larisei, care a și devenit ocrotitorul unor Biserici din București.
Mai aproape de noi, îndeosebi în ultimii aproape 20 de ani, Sfinți importanți ai Bisericii Ortodoxe Universale au binecuvântat Cetatea Bucureștilor prin prezența Sfintelor Moaște.
Îl amintim în primul rând pe Sfântul Apostol Andrei, ajuns la București după ce în anul 1996 ajunsese pentru prima dată pe pământul pe care l‑a evanghelizat, unde L‑a propovăduit pe Mântuitorul, la cel mai mare pelerinaj cunoscut în Moldova întregii sale istorii.
Odată cu aducerea Moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, mai întâi, și apoi la București, de două ori, și a altor Sfinte Moaște ale unor Sfinți rugători, cum a fost în anul 2015, când au fost aduse, spre închinare, Moaștele Slăviților ierarhi din veacul de aur al Bisericii: Vasilie cel Mare, Sfântul Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur, de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos, de către Mitropolitul de Drama, Pavlos.
În 2025, în chip minunat a ajuns la București cinstitul cap al marelui Păstor constantinopolitan Ioan Gură de Aur.
După cum aflăm din cuvântul Părintelui Patriarh Daniel și al Starețului Mănăstirii Vatopedu, arhimandritul Efrem, acest cinstit odor se află de multă vreme la Vatopedu, ca dar al împăratului bizantin Ioan al VII‑lea Cantacuzino.
Pentru cuvintele pe care le rostea, inima și omiliile sale, marelui Arhiepiscop Ioan i s‑a strigat din popor: ai cuvintele de aur.
Dacă Sfântul Ioan Hrisostom a avut cuvintele aurite, Cuviosul Dimitrie cel Nou, pe care îl cinstim în Catedrala Patriarhală, a avut sufletul aurit, iar pentru dăruirea față de comunitatea pe care a slujit‑o, ca păstor de animale o vreme și apoi ca fierbinte rugător, monah în apropierea satului unde s‑a născut, s‑a arătat a slăvi în chip înalt pe Dumnezeu.
Unul avea cuvintele de aur, iar celălalt sufletul de aur, și unul, și celălalt și‑au pus viața și lucrarea întru slujirea lui Dumnezeu și a semenilor.
Cuviosul Dimitrie cel Nou a adus multă mângâiere locuitorilor din Cetatea Bucureștilor pentru că, în decursul istoriei, în perioade grele de boală, suferință, ciumă, angină difterică, flăcări, cutremure și alte încercări, i‑a mângâiat, ajutat și ocrotit pe locuitorii Cetății Bucureștilor.
Din aceste motive, imnograful care a alcătuit troparul aducerii Moaștelor Sfântului Dimitrie în București a amintit de călătoria lui din satul Basarabi de lângă Dunăre până aici și, neuitând apoi numeroasele binefaceri, l‑a numit, cum îl numim și noi toți, ocrotitor al Cetății Bucureștiului.
Sărbătorile Cuviosului Dimitrie cel Nou, din luna iulie, din ziua de 13, precum și cea mai cunoscută și cinstită de multă vreme cu venirea numeroșilor pelerini, prin slujbe și rugăciuni, la 27 octombrie, ne arată că Sfinții sunt mijlocitori, rugători și prietenii noștri adevărați.
Îi închinăm și noi nu doar în ziua primirii Moaștelor sale la București, ci mereu, prin acatistul (paraclisul) care se săvârșește lângă Moaștele sale, prin rugăcinile celor care vin de departe sau din București, mai des sau mai rar, o smerită rugăciune, pentru a ne și arăta întotdeauna drumul pe care trebuie să mergem.
Un drum pe care l‑a urmat fără șovăire, chiar dacă noi nu trăim în vremuri asemenea celor pe care le‑a trăit el, chiar dacă avem adeseori atât de multe încercări, multe ispite, multe lupte, Sfântul Dimitrie va rămâne mereu rugător și aproape de cei care îi cer ajutorul.
Sfântul Dimitrie este și un model de smerenie înaltă. El, un biet păstor și necunoscut monah pe care Dumnezeu l‑a așezat în lumină, așa cum au fost așezate și Moaștele lui în apele Lomului, unde străluceau, după cum se amintește în acatistul și în file de sinaxar, asemenea unui tezaur ascuns.
Sfântul Dimitrie cel Nou ne arată tuturor cum Dumnezeu înalță un oarecare om lipsit de recunoaștere, care a ajuns să fie întâistătător într‑o Cetate importantă, ca peste ani să succeadă voievozi, regi, chiar și demnitari ai regimului dictatorial, unii dintre ei pentu a‑l cinsti, alții pentru a‑l ignora, ajungându‑se la interzicerea sărbătoririi lui, chiar în ziua pomenirii sale (1989), arătându‑ne că cei care nu i‑au cerut rugăciunea și ajutorul au pierdut.
În 2025 se împlinesc 75 de ani de când, în anul 1950, Patriarhul Justinian Marina împreună cu membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au hotărât generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie, care s‑a realizat cinci ani mai târziu, în cadrul unor mari solemnități care au avut loc la București, chiar și al unei procesiuni, în plin regim comunist, de la Catedrala Patriarhală până la Biserica „Sfântul Spiridon Nou”, Paraclis Patriarhal, cum era considerat în vremea Patriarhului Justinian, cu importantă participare a unor ierarhi reprezentând Bisericile Ortodoxe surori.
În aceste zile, Ierarhul cu gură de aur a venit să‑l îmbrățișeze pe Cuviosul cu suflet de aur. Iar înaintea acestei sărbători facem metanie, rugându‑i pe cei doi Sfinți și pe toți Sfinții prieteni ai lui Dumnezeu să ne ajute în drumul nostru către Cel Preaînalt.
† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
Sursa: http://ziarullumina.ro
