Păzește-ți boii!

Starețul Ambrozie Lazaris

Într-o după amiază a urcat la Mănăstire doi soți și au intrat în chilia starețului. La un moment dat al discuției starețul s-a întors și s-a adresat femeii:

 – Ce face acesta aici?, a întrebat-o și l-a arătat pe soțul ei.

– E bine, Gheronda.

– Bine? Dar acei boi pe care-i are înjugați îl duc unde vor.

– Care boi, Gheronda?, a întrebat bărbatul.

– Nu ai înțeles? Bine, lasă. O să-ți spun altă dată.

Și a doua oară când l-au vizitat pe stareț, a auzit de la el aceeași întrebare, deși acela uitase ce-l întrebase starețul la prima vizită:

 – Ce se întâmplă cu boii?

– Care boi, Gheronda?, a răspuns acela uimit neînțelegând nimic.

– Ei, iarăși n-ai înțeles? Ochii! Privești cu ei încolo și-ncoace și te duc unde vor ei. Să ne adunăm ochii și simțurile!

Auzind acestea, s-a simțit rușinat și nu a spus nimic.

Starețul îl văzuse cu harisma străvederii pe care o avea cum stătea cu prietenii săi la cafenele, pierzând vremea și discutând despre toți cei care le treceau pe dinainte și bârfind.