Preot Alexandru Lungu
Mulți oameni sunt obișnuiți să le vorbești doar despre partea frumoasă a vieții. Dar totuși vedem în jurul nostru și războaie, boală, moarte. Înseamnă că urâtul există, iar așezarea lui sub preș nu este întotdeauna o soluție.
Am tot citit zilele acestea fel și fel de explicații, a unor oameni care se dau practicanți în ale credinței, dar dacă îndrăznește cineva sa le spună altă versiune decât cea acceptată de dânșii, te pun la colț urgent și te numesc prost, incult, anacronic. Nu este neapărat o problemă, întrucât tristul adevăr este că uneori de dragul de a avea pe toți în Biserică, acceptăm tacit să nu mai spunem lucrurilor pe nume, pentru a fi iubiți, adulați de mulțime.
Deși în general mă feresc de a intra în polemică, Facebook a devenit în multe momente singurul câmp unde îți poți expune credința și, mai ales, să o poți propovădui la scara largă.
Halloweenul, așa cum apare, ca și sărbătoare, la origine are fundamente creștine. Ceea ce a devenit în zilele noastre, este taman invers. Pe diavolul nu-l izgonești purtându-i hainele și nici nu te mira de ce copilul tău manifesta comportamente agresive și tulburări de comportament, dacă ești de acord ca părinte să faci din viața lui un mixt între bine și rău. Duminică la Biserică pe repede înainte și în restul zilelor consumator de desene pline de violență, costumașe demonice, permisibilitate dusă la extrem. Cuvântul are o mare putere în univers. Practic crearea lumii a apărut la rostirea unei simple fraze: Să fie! Dacă noi folosim cuvintele invocând forțe diabolice, de fiecare dată când drăcuim, îl aducem în discuție pe necuratul ca și cum ar fi o joacă, ajungem să ne umplem pereții caselor cu fel și fel de manifestări ale răului sub forma de artă, nu înțeleg de ce ne mirăm de numărul mare de depresii, sinucideri, boli psihice și nu în ultima speță demonizări. Întotdeauna ceea ce semănăm, aceea vom și culege la un moment dat.
