– Gheronda, care este Icoana care o înfăţișează cel mai bine pe Maica Domnului?
– Maica Domnului Ierusalimitissa. Odată am văzut-o acolo la Colibă, la Panaguda… Dacă-ţi voi povesti despre aceasta, vei mai spune și altora?
– Nu, Gheronda, nimănui.
– Așadar, am văzut în vedenie că trebuia să merg într-o călătorie îndepărtată și că trebuia să-mi pregătesc actele, pașaportul, valută, etc., însă funcţionarii nu-mi întocmeau actele. Erau acolo mulţi oameni, dar nu era nimeni care să mă ajute. „Cine mă va ajuta?”, îmi ziceam în sinea mea. „Chiar nu se găsește nimeni care să se intereseze pentru aceasta?”. Aveam o neliniște!… Și deodată se arată o Femeie cu un chip luminos, îmbrăcată în haine poleite cu aur. Avea o frumuseţe aparte. Strălucea în întregime. „Nu te neliniști, te voi ajuta eu, căci Fiul meu este Împărat”, mi-a spus și m-a lovit ușor pe umăr. Și îndată mi-a luat hârtiile și cu o mișcare ușoară le-a băgat în sân. O, ce mișcare a fost aceea! După aceasta mi-a spus: „Te așteaptă zile grele” și mi-a destăinuit ceva ce trebuia să fac și eu[1]. După mai multă vreme am văzut-o pe Maica Domnului Ierusalimitissa într-o carte și am recunoscut-o.
– Gheronda, cineva ne-a întrebat: „De vreme ce mântuirea noastră este în mâinile lui Dumnezeu, de ce ne adresăm ei: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește‑ne pe noi», atunci când o chemăm în rugăciune?”.
– Să presupunem că o femeie este vecină cu mama unui ministru, pe care o roagă să o ajute să-i găsească un loc de muncă pentru copilul ei. Vecina se arată binevoitoare, însă nu-i va găsi ea însăși locul de muncă, ci-l va ruga pe fiul ei, care, ca ministru, are această posibilitate și va face hatârul mamei sale. Tot așa și noi, o rugăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, iar Maica Domnului Îl roagă pe Fiul ei, Care are această putere. Și Acela îi face hatârul, pentru că o iubește mult pe Maica Sa.
– Gheronda, îmi vine mult mai ușor să mă rog Maicii Domnului decât lui Hristos. Nu cumva aceasta este lipsă de evlavie?
– Și eu simt la fel. Din multa evlavie faţă de Hristos, simt mai multă familiaritate cu Maica Domnului. Ca și copiii – chiar băieţi mari de ar fi –, merg cu mai multă îndrăznire la mama, decât la tata. Și asta din respect faţă de tatăl lor.
Oamenii care au adevărată evlavie și respect faţă de Hristos, se sfiesc faţă de El, în timp ce înaintea Maicii Domnului au mai mult curaj și se apropie de ea cu ușurinţă, pentru că Maica Domnului este din neamul omenesc.
– Gheronda, uneori când fac închinăciuni, cânt Paraclisul Maicii Domnului sau rostesc Acatistul ei. Nu cumva, atunci când fac închinăciuni, trebuie să rostesc numai rugăciunea „Doamne Iisuse”?
– Nu, ci fă cum te odihnește, pentru că Maica Domnului le duce pe toate la Hristos, dar totodată, cu afecţiunea și cu gingășia ei, ne umple sufletele de dragoste și de iubire pentru Hristos. Eu mă rog Maicii Domnului să-mi ia inima și, după ce mai întâi o va curăţi, s-o taie în patru părţi: trei părţi să le dea Sfintei Treimi, iar o parte să o păstreze ea.
– Gheronda, mi se întâmplă să rostesc timp îndelungat Rugăciunea lui Iisus și să nu fac nici măcar un șirag de rugăciuni la Maica Domnului, pentru că nu pot lăsa Numele lui Hristos.
– Te temi ca nu cumva să se supere Maica Domnului? Binecuvântato, nu am spus că rugăciunile către Maica Domnului și către toţi Sfinţii se adresează lui Hristos? Să faci așa cum simţi. Nu se supără Maica Domnului, nici Sfinţii.
– Gheronda, cum să fac o priveghere personală pe care vreau s-o închin Maicii Domnului?
– Să cugeţi mai dinainte la Maica Domnului. La aceasta te vor ajuta și câteva tropare din Paraclisul Maicii Domnului sau din Theotokarion sau din Acatistul ei. Apoi să continui cu orice altceva „rânduiește cel mai mare” al sinelui tău, adică „tipicul inimii tale”.
– Gheronda, Acatistul Maicii Domnului este o doxologie?
– Da, este doxologie. Poţi să-l rostești ca o mulţumire adusă Maicii Domnului atunci când îţi împlinește vreo cerere. Nu numai să cerem de la Maica Domnului, ci să-i și mulţumim. Acatistul Maicii Domnului are mult har. A fost scris de un anonim. Să-l înveţi pe de rost și să-l spui și în timpul zilei.
[1] Stareţul a spus aceasta în 1984 și nu a dat explicaţii.
Extras din Despre rugăciune– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
