Pentru ce postim? Pentru har! Pentru ce împlinim toate poruncile? Pentru har! Pentru ce ne rugăm? Pentru har! Pentru ce mergem la biserică? Pentru har! Pentru ce psalmodiem? Pentru har! Pentru ce facem toate ale creștinului? Pentru har! Toate le facem pentru dobândirea harului. Esenţa vieţii creștine este dobândirea și păstrarea harului Duhului Sfânt!
CE este harul? Harul este energia personală nezidită a lui Dumnezeu care se împărtășește făpturii – este harul Duhului Sfânt, care ne îndumnezeiește, ne ajută să creștem întru asemănarea cu Dumnezeu!
Cum să păstrăm harul? Păstrăm harul când nu primim nici un gând de înălţare asupra aproapelui! Cum primim un gând de semeţie, de superioritate, de judecată faţă de aproapele, harul se retrage într-o oarecare măsură. Esenţa retragerii harului este mândria faţă de aproapele nostru. Păstrăm harul când nu primim gânduri păcătoase, când trăim ascetic.
Smerenia atrage harul. Esenţa primirii și păstrării harului, este smerenia, pogorârea sub aproapele nostru, osândirea de sine. Nevoitorul ocolește căile analitice raţionale ale minţii-judecată pentru a evita căderea în întunericul egoismului minţii omului căzut. (Arhim. Sofronie) Aceasta este sinteza conștiinţei dogmatice: cum să dobândim și să păstrăm harul. Harul întotdeauna vine cu pace.
„Dobândește pacea și mii de oameni se vor mântui în jurul tău” (Sfântul Serafim din Sarov). Omul duhovnicesc ce are o conștiinţă dogmatică matură știe pentru ce vine și pleacă harul lui Dumnezeu. Când pierde pacea, se smerește, și harul revine. Chiar dacă pleacă fără un motiv cunoscut, vizibil, omul se smerește, căci harul lui Dumnezeu suflă unde voiește, este desăvârșit liber.
După marea experienţă personală a Sfântului Siluan – pentru care viaţa duhovnicească nu mai cunoștea taine: „Harul vine din toate lucrurile bune, dar mai presus de toate, din dragostea frăţească, din bunăvoinţa faţă de fratele nostru” (Sfântul Siluan Athonitul).
Extras din “În chilia de pe coridorul smereniei lui Hristos – Taina Persoanei în învăţătura Sfântului Siluan Athonitul şi a cuviosului Sofronie de la Essex” de Vasile Călin Drăgan