Dumnezeiasca Liturghie se săvârșește pentru Sfânta Împărtășire. Dumnezeiasca Liturghie este un copac frumos, iar rodul cel dulce al acestui pom este Dumnezeiasca Împărtășire. La Dumnezeiasca Liturghie toate s-au făcut pentru ca preotul să iasă în fața Sfintelor Uși, ținând Sfântul Potir, și să zică: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”. Dar dacă noi nu mergem să ne împărtășim, atunci ce sens au toate cele frumoase care s-au săvârșit pentru a se pregăti dumnezeiasca Masă și atâtea rugăciuni ale preotului pe care le-a spus pentru dumnezeiasca Împărtășire?
Vă repet cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, care se adresează celor care nu se împărtășesc: „Pentru tine S-a junghiat Mielul lui Dumnezeu, și tu Îl lași?”. Însă așa cum v-am spus, iubiții mei frați, pentru a gusta Dumnezeiasca Împărtășire, pentru ca ea să aibă înlăuntrul nostru consecințele ei mântuitoare și să fie cu adevărat „părtășie” cu Dumnezeu, trebuie să ne străduim să ne curățim sufletul de patimi. Pentru că dacă sufletul nostru este necurat, Dumnezeu nu se poate uni cu ceea ce este necurat.
Așadar, iubiții mei, aceste două lucruri îl arată pe adevăratul creștin ortodox. Mai întâi, nevoința de a curăța sufletul de patimile murdare și, în al doilea rând, împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, participarea la Sfintele Taine. O spun aceasta deoarece mai demult în Biserica noastră s-au arătat două erezii. Una propovăduită de Varlaam apuseanul, care sublinia participarea la Taine, însă fără să considere necesară curățirea sufletească. Iar cealaltă promovată de ereticii masalieni (evhiții), care accentuau nevoința ascetică și rugăciunea, însă fără participarea la Dumnezeiasca Împărtășire. Aceste două extreme sunt eretice. Însă Sfântul Grigorie Palama le-a unit și a propovăduit: Asceză și rugăciune cu Dumnezeiasca Împărtășire.
Înainte de Dumnezeiasca Împărtășire trebuie neapărat să postim. Însă cât trebuie să postim, asta nu este rânduit. Aceasta depinde de sănătatea fiecăruia, de rezistența sufletească și trupească, de cât de des se împărtășește și de alți factori. Toate acestea le va avea în vedere bunul și luminatul duhovnic și va rândui postul potrivit pentru fiecare credincios.
Există tineri și tinere care vor să se împărtășească adeseori, însă nu-i lasă tatăl lor ateu. Și-și dă seama de aceasta netemătorul de Dumnezeu din postul pe care vrea să-l țină copilul său. În acest caz duhovnicul va găsi soluția potrivită pentru ca nici să-l lipsească pe tânăr de Dumnezeiasca Împărtășire și nici să-i creeze tulburare tatălui său.
Dumnezeiasca Împărtășire trebuie s-o primim cu evlavie și rânduială. Și așa trebuie să se facă, de vreme ce este vorba de împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, la care și Îngerii din cer privesc cu frică și evlavie. Așadar, nu cu vorbe și strigăte și îmbrâncituri la Dumnezeiasca Împărtășire. Fiecare să stea liniștit și să se roage în sinea sa până ce-i va veni rândul să se împărtășească.
Când mâncau mielul pascal, care închipuia Dumnezeiasca Împărtășire, iudeii stăteau în picioare și țineau toiege în mâini. Toiagul din Vechiul Testament închipuia Crucea. Așa să facem și noi când ne împărtășim. Adică atunci când vă vine rândul la împărtășire, să faceți mai întâi semnul Crucii, să luați capătul procovățului și să-l puneți sub bărbie, astfel încât să fie acoperită distanța de la fața voastră până la Sfântul Potir. Iar aceasta se face ca nu cumva să cadă jos din linguriță o picătură din Sfântul Sânge – păzește-ne, Hristoase, de ispita aceasta! -, ci să cadă pe procovăț.
De aceea, iubiții mei creștini, facem aceasta, ca nu cumva să cadă jos Dumnezeiasca Împărtășanie, căci este mare păcat. Așadar, atunci când vă vine rândul să vă împărtășiți, să vă faceți semnul Crucii, să luați capătul procovățului și să-l puneți sub bărbie, să deschideți bine gura și așa să vă împărtășiți. Iar după ce vă împărtășiți, ștergeți-vă buzele cu procovățul, faceți-vă din nou semnul Crucii și lăsați rândul următorului.
Vă rog, iubiții mei, să vă învățați copiii să se împărtășească în felul în care am spus și mai ales să-i lăsați să se împărtășească singuri. Nu este deloc corect să alerge unul mare și să-l ajute pe un elev de școală primară să se împărtășească. Să lăsăm copiii să se împărtășească singuri. Am observat că atunci când îi lăsăm pe copii să se împărtășească o fac foarte bine, se împărtășesc mai bine decât cei mari. Însă pentru a reuși copilul să se împărtășească singur și corect, are trebuință de sfătuirea cea bună a mamei lui. Mama cea bună își va sfătui copilul acasă din ziua precedentă cum să-și facă semnul Crucii înainte de împărtășire, cum să-și deschidă gura și cum să se șteargă bine după ce se împărtășește.
Sursa: Mitropolitul Ieremia al Gortinei.
