Tânărul pictor iconar Andrei Cozma, care a câștigat anul acesta două premii Întâi la Concursul Național „Icoana Ortodoxă – lumina credinței”, vorbește despre calea pe care a ales-o, a artei sacre, și despre rolul familiei în formarea sa.
Andrei Cozma are 28 de ani și este originar din Târgu Neamț. A absolvit secția de Artă Sacră și masterul în Patrimoniu Cultural ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.
A participat pentru a doua oară la Concursul „Icoana Ortodoxă – lumina credinței” și a fost din nou premiat. Dacă în 2008 a primit Premiul Întâi la Icoană pe lemn, anul acesta a primit două premii Întâi: atât la secțiunea Icoană pe lemn, cât și la secțiunea Miniatură.
Basilica.ro: Cum v-ați simțit când ați aflat că ați câștigat nu doar unul, ci două premii întâi la ediția din acest an a Concursului Național „Icoana Ortodoxă – Lumina credinței”?
Nu am reacționat în mod deosebit, întrucât, în acel moment, lucram la perete într-un spațiu restrâns și incomod pentru pictat. În acele condiții am primit rezultatul de la un fost coleg de seminar, care mă felicita printr-un mesaj pentru premiile obținute.
Am simțit o bucurie interioară și apoi am fost cuprins de o avalanșă de gânduri și scenarii, pe care le-am alungat imediat, deoarece îmi diminuau capacitatea de concentrare și de muncă. Acesta este în mod obișnuit felul meu de a mă manifesta când primesc astfel de vești.
Basilica.ro: Cum ați ajuns să alegeți arta sacră? V-a inspirat cineva sau lucrurile s-au așezat de la sine pe acest făgaș?
Alegerea a fost una simplă și o conturasem încă din clasele gimnaziale. Drumul era bătătorit și eram „purtat pe mâini”, cum zice la Psalmi, de unul dintre frații mei mai mari, Iulian. El îmi este călăuza.
Am trăit într-un mediu propice artei sacre. Tata a creat prin anii 1980 un atelier de sculptură bisericească, lucrând în stilul bizantin. Această artă a dobândit-o după ce a ucenicit la frații Răzmeriță.
Acest nume nu are o rezonanță pentru publicul larg, dar vă dau o informație mai puțin cunoscută: erau unii dintre cei mai apropiați prieteni ai marelui bizantinolog I.D. Ștefănescu. Atunci când Patriarhul Nicodim Munteanu căuta sculptori prin Italia pentru ctitoria lui din Pipirig, I.D. Ștefănescu i-a propus pe aceștia. Rezultatul a fost impresionant.
Mai mult decât atât, tata avea mai multe vederi primite din Paris de la I.D. Ștefănescu, ilustrate cu chipul lui Brâncuși și cu operele lui. Până la vârsta de șapte ani, eu am crezut că Brâncuși e bunicul meu.
Eu pe bunicul l-am prins în viață doar trei ani și nu aveam o imagine clară despre el. Știam doar că are barbă și, prin analogie, am ajuns la concluzia că, dacă el avea barbă și tata era sculptor, Brâncuși era bunicul meu!
Basilica.ro: Există o poveste a icoanei cu care ați câștigat ediția din acest an a Concursului Național „Icoana Ortodoxă – Lumina credinței”?
E o poveste în care personajul principal se confruntă cu materia și alte entități încercând să le supună după conceptul creat în forul lui interior, unde nu există vicisitudinile exterioare. Atunci când încep să pictez o icoană, nu curge totul lin, ci simt o mistuire interioară, în încercarea de a realiza o icoană care să invite credinciosul la rugăciune și să simtă prezența sfinților pictați.
Sursa de inspirație o reprezintă o icoană bizantină a Maicii Domnului din secolul al XIII-lea care se află în Galeriile de Artă din Washington.
Basilica.ro: Ce poveste ne spune miniatura câștigătoare pe care ați realizat-o?
Povestea e asemănătoare cu cea a icoanei. Specială în această miniatură este străduința mea de a crea ceva unic prin aplicarea bolusului pe o suprafață flexibilă, fără cracluri. Astfel se realizează fondul ideal ce reliefează pictura.
Basilica.ro: Ați întâmpinat dificultăți pe parcursul realizării lucrărilor? Care?
Dificultatea în realizarea lucrărilor o întâmpin la nivel rațional, deoarece îmi ridic standarde foarte înalte, în care totul pare fezabil, apoi mă îndoiesc de capacitatea mea de execuție, ceea ce mă consumă.
Basilica.ro: Există persoane care au jucat un rol important în formarea dumneavoastră personală și profesională?
Sunt mai multe persoane. Deja l-am menționat pe fratele meu mai mare, Iulian, care este pictor bisericesc.
Desigur, ca orice copil am fost fascinat de tata. El găsea răspunsuri la întrebările mele și soluții la problemele pe care le întâmpinam cu o imaginație neîntrecută.
Când am crescut și treceam prin perioada mea de rebeliune adolescentină, el m-a înțeles, lăsându-mă să visez că pot descoperi din nou roata și tehnica encaustică. Nu-mi răspundea contradictoriu, ci doar se ruga pentru mine. Cu timpul, am înțeles că această rugăciune m-a ferit de multe și că ea lucrează în om imperceptibil, intervenind în momentele cheie ale vieții.
Basilica.ro: Aveți un sfânt ocrotitor?
Am mai mulți sfinți ocrotitori, dar, atunci când am o rugăminte și caut sprijinul ceresc, citesc paraclisele și acatistele închinate Maicii Domului și Sfântului Mina. Sfântul Mina e un grabnic ajutător, răspunzând întotdeauna cererilor mele.
Maicii Domnului i-am închinat cele mai multe icoane, pentru că implicarea ei în viața fiecărui credincios este pregnantă, ea oferindu-și necontenit sprijinul.
Basilica.ro: Ce planuri de viitor aveți?
Scopul meu este de a dobândi mântuirea. Poate sună ca o formalitate pentru mulți, dar acesta este idealul și planul meu măreț.
Cum nu am puterea de a mă ruga neîncetat, cum ne propune Sf. Apostol Pavel, folosesc pictura ca și vehicul de a parcurge drumul spre a-mi finaliza scopul prin milostivirea Domnului spre mine. Acum, dacă Dumnezeu, Care lucrează prin oameni, îmi trimite astfel de „cadouri”, eu le primesc cu bucurie.
Andrei Cozma a participat la mai multe expoziții naționale și internaționale, printre care:
- „Sfânta Scriptură și Sfânta Liturghie – izvoare ale vieții veșnice”, Iași (2009)
- Festivalul Internațional de Artă Plastică „The Small Montmartre of Bitola”, în Macedonia (2011) – parte din echipa care a câștigat Marele Premiu
- Concursul Național „Icoana – fereastră spre cer”, București, 2008 – Premiul Întâi
Sursa: http://basilica.ro
