Pilda unui sărac bineplăcut Domnului

Ne spunea nouă Sfântul Grigorie: „A fost, zicea, un oarecare rob, pe care mulți din voi, împreună cu mine, îl știu, și era sărac în viața lumii acesteia, iar cu faptele bune era bogat. Pe acesta îl cuprinsese o boală grea și lungă, încât nu putea niciodată să se scoale de pe patul său, nici să stea, nici să se întoarcă pe altă parte, nici nu putea să-și ducă mâinile sale la gură. Însă maica lui și frații îi erau lui de slujbă, și cele ce-i dădeau lui creștinii, pentru Dumnezeu, pe acelea toate, cu mâinile maicii sale și ale fraților lui, le împărțea la săraci. Carte nu învățase, dar își cumpărase cărți și cei ce-l cercetau, pentru Dumnezeu, aceia îi citeau, iar el, ascultându-i, se mângâia în boala sa și lăuda pe Dumnezeu în toate ceasurile și vremile.

Iar când i s-a apropiat lui ceasul ca să se ducă din viața aceasta, în vremea mutării sale a început a cânta și a slăvi pe Dumnezeu; încă și pe cei ce veneau atunci la dânsul îi îndemna să cânte împreună cu dânsul. Iar odată, după ce au început să cânte cu el, a strigat, zicând: Tăceți, tăceți, au nu auziți cât de mari laude grăiesc în ceruri? Și întru acel ceas, acel sfânt suflet s-a luat din trup de Îngeri. Și toți s-au umplut de bună mireasmă din trupul lui și au cunoscut toți că primit este la ceruri sufletul lui.

Deci, aceasta vă rog eu pe voi, fraților, să cunoașteți ce vom lua noi la Judecata cea înfricoșătoare, dacă vom slăbi în fapte bune, de vreme ce acest sărac, fără de mâini, a putut să împlinească poruncile Domnului. Au nu ne va arăta atunci Domnul, împotriva noastră, pe Apostoli, care au adus mulțimi de credincioși în Împărăție, împreună cu dânșii? Au nu ne va arăta nouă împotrivă pe Mucenici, care și-au vărsat sângele lor pentru Dânsul? Iar noi ce vom zice atunci, când pe acest rob, de care am vorbit, îl vom vedea mântuit?

Drept aceea, acestea le grăiesc, îndemnându-vă pe voi ca să faceți fapte bune, ca să fim și noi părtași moștenirii acestora și Împărăției Cerurilor să ne învrednicim, întru Hristos Iisus, Domnul nostru”. (Sfântul Grigorie, Episcop al Romei)

Extras din Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, via http://doxologia.ro

Previous Post

„Lidianca”: Istorisirea Icoanei Maicii Domnului nefăcută de mână omenească

Next Post

Cu Hristos în misiune, pe tărâmul vikingilor. Interviu cu PS Părinte Macarie

Related Posts
Total
0
Share