Pilde pentru omul contemporan

„Avva Sisoe l-a întrebat pe un frate: «Ce faci?» El a răspuns: «Îmi pierd timpul, părinte.» Bătrînul zice: «Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu chiar şi cînd îmi pierd timpul.»“ (Sisoe, 54) În tensiunea ascetică a vieţii din pustie, e greu de închipuit cum arată pierderea timpului. Iar astăzi, cînd toţi sîntem „ocupaţi“ pînă la asfixie, „a pierde timpul“ e, aproape, o blasfemie. Dar e important ca pînă şi timpul pierdut să se convertească în cîştig spiritual. Să fie restituit lui Dumnezeu, adică Celui care a instituit timpul lumii. Nu se ştie ce cîştig providenţial stă ascuns în pierderea omenească a timpului. Nu se ştie ce poţi găsi în schimbul timpului pierdut.

***

„Cîţiva bătrîni s-au dus la avva Pimen şi l-au întrebat: «Dacă-i vedem pe fraţi aţipind la liturghie, să-i scuturăm ca să-i ţinem treji?» El le zice: «Eu cînd văd un frate aţipind, îi pun capul pe genunchii mei şi-l odihnesc.»“ (Pimen, 92) Bunătatea inimii e deasupra oricărei nevoinţe. În dulceaţa odihnei nevinovate, sub protecţia unui frate iubitor, liturghia nu se pierde, ci se împlineşte. Şi cel care doarme, şi cel care-i ocroteşte somnul participă lin la acelaşi mister. Nu e loc pentru exigenţe de cazarmă, pentru disciplină formală, pentru mustrări pedante. Totul e ocupat de firea necomplicată a credinţei.

***

„Mai spuneau despre dînsul că tîrziu, în nopţile de sîmbătă spre duminică, lăsa soarele în spatele lui şi întindea mîinile spre cer, în rugăciune, pînă cînd soarele strălucea în faţa lui. Atunci se aşeza.“ (Arsenie, 30) În această postură, avva Arsenie rezumă amplasamentul „arhetipal“ al credinciosului: răstignit între răsărit şi apus, cu faţa spre întuneric, aşteptînd ziua. Seara (şi toamna) constituie „fenomenul originar“ al credinţei. (De aceea, anul bisericesc începe toamna, către sfîrşitul anului calendaristic.) Primul gest e o imersiune în marea umbră a lumii şi în supraluminoasele tenebre dumnezeieşti. Stai şi aştepţi, rugîndu-te. Faci din faptul de a aştepta receptiv „aşezarea“ vieţii tale.

***

„A mai zis (Avva Theodotos): «Nu-l judeca pe curvar numai fiindcă tu te înfrînezi. Şi tu calci legea, doar altfel». Într-adevăr, Cel care a zis «Nu preacurvi!» a zis şi «Nu judeca pe alţii!»“ (Theodotos, 2)

***

Macarie Egipteanul, 39: „Un cuvînt rău îi face răi chiar şi pe cei buni, iar un cuvînt bun îi face buni chiar şi pe cei răi.“

Sursa: Pateric

Total
47
Shares
Previous Post

Fir direct cu Dumnezeu

Next Post

Smerenia şi patima mândriei la Sfinţii Părinţi

Related Posts