Aşadar, ia aminte la tine însuţi! Adică nici la cele ale tale, nici la cele din jurul tău, ci ia aminte numai la tine însuţi. Deoarece altceva suntem noi înşine, altceva cele ale noastre şi altceva cele din jurul nostru. Noi suntem sufletul şi mintea, deoarece am fost zidiţi după chipul Ziditorului nostru. Ale noastre sunt trupul şi simţurile lui. Cele din jurul nostru sunt banii, meseriile şi toate celelalte lucruri ale vieţii. Aşadar, ce spune cuvântul Scripturii? Nu purta grijă pentru trup, nici nu căuta cu orice chip ceea ce este bun pentru el, adică sănătate, frumuseţe, desfătări şi viaţă îndelungată, nici să doreşti banii, slava şi stăpânirea. Ci ia aminte la tine însuţi, adică la sufletul tău! Pe acesta împodobeşte-l şi lui să-i porţi de grijă, astfel încât prin luarea aminte să izbuteşti a-l curăţa de toată murdăria care s‑a adunat înlăuntrul lui din pricina vicleniei şi a-l slobozi de ruşinea răutăţii, apoi să-l împodobeşti cu toată frumuseţea virtuţii. Cercetează-te pe tine însuţi cine eşti! Cunoaşte-ţi firea, că adică trupul tău este muritor, iar sufletul este nemuritor şi că viaţa noastră este îndoită. Una este proprie trupului şi trece repede, iar cealaltă este a sufletului şi nu se poate descrie.
Ia aminte, aşadar, la tine însuţi şi să nu te alipeşti de cele vremelnice, ca şi cum ar fi veşnice, nici să le dispreţuieşti pe cele veşnice, ca şi cum ar fi vremelnice! Să dispreţuieşti trupul, deoarece este trecător, ci să porţi grijă de suflet, deoarece este lucru nemuritor! Să te supraveghezi pe tine însuţi cu multă luare aminte ca să poţi împărţi fiecăruia ceea ce îi este de folos: trupului, hrana şi îmbrăcămintea, iar sufletului învăţăturile vieţuirii celei după Dumnezeu, adică o aleasă educaţie duhovnicească, nevoinţa făcută pentru izgonirea patimilor şi dobândirea virtuţilor. Să nu-ţi îngraşi trupul peste măsură, nici să-i împlineşti poftele! Deoarece „trupul pofteşte împotriva duhului şi duhul împotriva trupului”. Ia aminte ca nu cumva îngrăşându-ţi trupul peste măsură să dai multă stăpânire celui mai mic! Căci aşa cum se întâmplă la cântar atunci când încărcând mai mult un taler îl faci mai uşor pe celălalt, tot astfel se întâmplă cu trupul şi sufletul, adică prisosul unuia va pricinui micşorarea celuilalt. Deoarece atunci când trupul se îngreuiază din pricina îngrăşării, mintea devine leneşă şi lipsită de vigoare. Când, însă, sufletul este sănătos şi se înalţă spre cele de sus prin cugetarea la bunătăţile cereşti, este firesc să se veştejească trupul.
Luarea-aminte de sine este folositoare atât celor bolnavi, cât şi celor sănătoşi. Potrivit cu bolile, doctorii sfătuiesc pe bolnavi să fie cu luare-aminte la ei înşişi şi să nu neglijeze nimic din cele ce contribuie la vindecarea lor. Întru acelaşi chip şi Cuvântul lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor noastre, ne vindecă sufletul chinuit de păcat. Ia aminte, aşadar, la tine însuţi ca potrivit cu greşeala să poţi primi leacul potrivit. Spui că păcatul tău este mare şi greu? Atunci ai trebuinţă de mărturisire sinceră, lacrimi amare, trezvie neîncetată şi post îndelungat. Păcatul este mic şi uşor? Să fie şi pocăinţa pe măsură! Numai să iei aminte la tine însuţi ca să-ţi poţi conştientiza boala sufletului tău! Căci mulţi care suferă de o boală gravă şi fără leac, din pricina neluării-aminte, nici măcar nu-şi dau seama că bolesc. De asemenea, mare este câştigul pe care cei sănătoşi îl primesc din această povaţă, care ajută la săvârşirea faptelor bune. Aşadar, aceeaşi povaţă pe cei bolnavi îi tămăduieşte, iar pe cei sănătoşi îi desăvârşeşte.
Extras din Greşit-am Ţie, Dumnezeul Meu, primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc!– Ieromonahul Cosma, Editura Evanghelismos.
