Preot Ioan Istrati
Clasa politică declasată șantajată de ong-uri globaliste, propune iar legalizarea prostituției.
Biserica nu face politică, dar e datoare să spună răului rău, să sancționeze anomalia amorală, să cheme la puritate și discernământ, să amintească oamenilor botezați în numele Sfintei Treimi de viața veșnică și de judecată.
Prostituția, dacă e legalizată, devine legitimată, apoi normală și în trend. E calea tuturor curselor diavolului pe pământ.
Curvia e un păcat de moarte, dar și o umilință supremă pentru bietele ființe forțate de sărăcie s-o practice. E reducerea ființei umane nemuritoare la un accesoriu murdar, la statutul unui obiect sexual pe care-l folosești și apoi îl arunci. E căderea iubirii în cancerul folosirii trupului altuia ca abuz. E un viol mascat într-un plic cu bani. E degradarea supremă a unor fetițe scumpe, transformate în tarabe de carne pentru niște mizerii care nu își pot asuma o relație vie de iubire.
O să-mi spuneți, da, dar cam toți o practică. Da, poate e așa.
Societatea geme de neființă. Dar nu legiferăm uciderea doar pentru că există ucigași. Nu legalizăm furtul pentru că toți fură. Păstrăm o moralitate măcar dorită, ca un ideal.
Legalizarea prostituției e obligarea copilelor sărace la a-și vinde trupul și frumusețea, e o crimă monstruoasă față de viitorul lor. E o spurcare a chipului lui Dumnezeu din ele. O moarte a vocației lor de soții, mame, femei onorabile.
Există și acum prostituție berechet, dar măcar avem o pojghiță de moralitate a legilor în care taina trupului omenesc e păstrată, rușinea și pudoarea protejate, intimitatea persoanei umane e privegheată de lege.
Când eram la Iași, stăteam la o garsonieră mică la ultimul etaj. Vara erau 50 de grade, iarna minus 10. Aproape de Podu Roș. Lângă blocul meu era un bar infect, Loving Time, unde își făceau veacul niște bețivi simpatici, niște boschetari și câteva prostituate. Stăteau pe gardul de țeavă și așteptau tiriști. Uneori, când treceam în reverendă, mai făceau câte o glumă proastă: Părințele, vrei să vii un pic să mă spovedești?
Într-o seară, erau tot acolo. M-am apropiat de ele. Sărumânaaa, au zis. Am început să vorbim. Una mi-a zis că e singura sursă de venit, are 6 frați mici. O mamă paralizată. Povestea și plângea. Cealaltă era din Basarabia, adusă de minoră aici. Amândouă erau foarte frumoase, dar vulgarizate și îmbrăcate scabros. Le-am zis: măi fetelor, n-ar fi frumos să vă căsătoriți, să aveți bebeluși, soț, o slujbă frumoasă.. Să nu aveți de-a face cu toți bețivii, grețoșii, babalâcii și murdarii.
Au izbucnit în plâns. Ba da, Πărinte. Se scutura cămașa pe ele. Vrem.
Hai să încercați. Nu e așa greu. Poate-s bani mai puțini. Dar mergi cu capul sus. Ai liniște. Iubești un soț. Din ochii ăștia albaștri frumoși, ce bebeluși superbi ar ieși.
Fetele au plâns vreo cinci minute. Mi-au sărutat mâna. Da, Πărinte, așa o să facem. O să ne schimbăm viața.
Eram într-al nouălea cer. Bravo fetelor, voi meritați o viață curată și frumoasă.
Da` una din ele: mulțumim, Πărinte. Cum să vă răsplătesc? Puteți veni oricând la mine.
Am crezut că mor. Îmi bătusem gura degeaba. Trebuie schimbată mentalitatea de prostituată și apoi jobul.
Așa că spunem: poporul creștin român nu are nevoie de spurcăciunea legiferării curviei.
