Povestea blestemului care păzește Moaștele Cuvioasei Parascheva de 380 de ani

Din nou octombrie. Moldova se pregătește de sărbătoare și parcă natura așteaptă iarăși să-i fie alături. Copacii au îmbrăcat din nou veșmânt ruginiu, iar florile aduse pe bulevardul din inima Iașului au venit, parcă, să aducă prinosul lor de laudă Cuvioasei Parascheva. Odată cu cea dintâi zi a lui octombrie, de praznicul Acoperământului Maicii Domnului, pelerini din toate colțurile țării, purtând în mâini buchete de busuioc frumos mirositor, au început să se închine ocrotitoarei Moldovei, vestind tuturor, asemenea magilor de la Bethleem, că se apropie cu pași repezi ziua ocrotitoarei Moldovei și a tuturor românilor.

În pofida tuturor restricțiilor prilejuite de limitarea infectării cu acest virus care ne-a împresurat și ne-a limitat libertatea în tot acest timp, marea de pelerini, oceanul de credință și de mărturisire adunat în fiecare an în capitala Moldovei înainte de 14 octombrie n-a dispărut și n-a uitat de Hristos și de Sfinții Săi. Bucuria și nădejdea din sufletele lor pălește în fața oricăror statistici și rapoarte, iar ceea ce au simțit nu sunt povești: Cuvioasa Parascheva chiar i-a însănătoșit pe unii, cunoscuți, apropiați sau chiar membri ai familiei, iar pe alții i-a ridicat din patul de moarte.

Deși majoritatea pelerinilor care ajung an de an la Iași în preajma zilei de 14 octombrie știu detalii legate de viețuirea duhovnicească a Cuvioasei Parascheva de la Iași, puțini sunt cei care cunosc un alt aspect aparte legat de aducerea la Iași a Moaștelor Cuvioasei: blestemul care face ca Moaștele ei să nu se risipească prin alte locuri, ci să rămână la Iași pentru totdeauna. Care este povestea lui și cui îi aparține?

În primul rând, amintim faptul că domnitorul Vasile Lupu a adus Moaștele Cuvioasei Parascheva la Iași în anul 1641 și le-a așezat în ctitoria sa, Biserica Sfinților Trei Ierarhi. Aducerea Moaştelor în Capitala Moldovei a fost, de fapt, un gest de profundă mulțumire și recunoştinţă din partea Patriarhului Partenie I şi a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că marele domnitor Vasile Lupu al Moldovei a achitat în întregime datoriile Patriarhiei Ecumenice. Tradiția spune că, în momentul în care domnitorul a așezat Moaștele Cuvioasei în Biserica Sfinților Trei Ierarhi l-a chemat pe Varlaam, Mitropolitul de atunci al Moldovei și au învelit Sfintele Moaște într-un acoperământ și l-au sigilat cu însemnele statale și bisericești. Tot atunci, se spune că s-ar fi pus pe sigiliu și un blestem prin care sunt aspru afurisiți (blestemați) toți cei care ar îndrăzni, în mod necuvenit, să înstrăineze vreun fragment din Sfintele Moaște ale Cuvioasei și care sună astfel: „Blestemat să fie cel care va împrăştia vreodată Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva”. Veridică sau nu, informația legată de existența acestui blestem este respectată și de părinții catedralei Mitropolitane din Iași, care atunci când schimbă veșmintele Cuvioasei, lasă sfintele oseminte mereu în vechiul acoperământ sigilat de domnul Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei.

Pentru cei care nu știu, veșmintele Cuvioasei Parascheva sunt schimbate de cinci ori pe an: în preajma hramului, pentru ca ziua ei să o prindă în „haină nouă”; de Crăciun, când Sfânta primește veșmânt nou în cinstea Nașterii Domnului; la începutul Postului Mare, Sfintele Moaște fiind acoperite cu un veșmânt de culoare închisă; înainte de Învierea Domnului, când Sfintele Moaște primesc veșminte albe, asemenea luminii care îl înconjura pe Îngerul din Mormântul Domnului și, în cele din urmă, după praznicul Pogorârii Sfântului Duh, acesta fiind schimbat la următoarea sărbătoare a Sfintei din luna octombrie.

Dacă Sfintele Moaște nu pot fi împrăștiate sau dezmembrate în alte părți, veșmintele vechi ale Sfintei Parascheva se găsesc în toată lumea ortodoxă, fiind dăruite mai ale parohiilor și mănăstirilor care își serbează hramul în data de 14 octombrie. Cum a fost posibil acest lucru? Explicația este aceea că veșmintele vechi sunt oferite de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei ca dar de cinste, binecuvântare și întărire în credință a credincioșilor care vin și se închină în acele sfinte locașuri. Alături de veșminte, uneori sunt oferite în dar și pernuțele frumos brodate și așezate în cele două capete ale raclei, sub cinstitul cap și sub cinstitele picioare ale Cuvioasei Parascheva.

Acest obicei s-a dovedit a fi, iată, o tradiție nu doar duhovnicească, ci și practică. În momente speciale, precum cel prin care noi, ca țară și ca Biserică Ortodoxă, trecem în această perioadă a pandemiei, veșmintele Cuvioasei Parascheva din diferitele părți ale pământului vin să mângâie și să le dea putere celor care ajungeau de la sute sau mii de kilometri până în inima Iașului să-i spună Sfintei „față către față” necazul și să ia binecuvântare pentru anii care vor veni.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Total
1K
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – octombrie, ziua 13

Next Post

Evidența diavolului: De ce Sfânta Parascheva tulbură an după an mediocritatea noastră

Related Posts