Ierom. Savatie Baştovoi
Cu ce a greșit fariseul și ce faptă bună a făcut vameșul? Vameșul nu a făcut vreo faptă bună, ci doar cu gîndul, în inima sa, s-a smerit pe sine, după cum nici fariseul nu a făcut vreo faptă rea, atîta doar că, în mintea sa, a socotit că merită tot respectul pentru ceea ce este. În limba de azi, singurul păcat al fariseului a fost acela că avea o prea mare stimă de sine. Pentru aceasta a zădărnicit ostenelile sale cele multe și curățenia vieții sale.
Vameșul însă a căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu, deși nu îndrăznise să pășească înăuntru, socotindu-se nevrednic. În această pildă Mîntuitorul ne învață să nu fim judecători cu de la sine putere, nici măcar cînd judecăm propriile noastre fapte, ci să cerem judecata milostivă a lui Dumnezeu, așa cum a făcut vameșul: “Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”.
“Doi oameni s-au suit la Templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: “Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig”. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: “Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului”. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 18, 10-14).
