Cineva s-a dus odată la un mare Bătrân, râvnind să-i ajungă ucenic. Bătrânul, voind să-i arate de la bun început cum trebuie să fie un ucenic, îi porunci să bată şi să lovească cu picioarele, cât poate de tare, o statuie ce se afla acolo aproape. Tânărul făcu ascultare, după care Bătrânul îl întrebă dacă statuia s-a împotrivit sau s-a tulburat, când era lovită şi bătută.
Zicând acela că nimic asemănător nu s-a întâmplat, îi porunci să o lovească din nou, adăugând şi ocări la lovituri.
După ce făcu de trei ori aşa, iar statuia rămase tot statuie, neînsufleţită şi făr’de glas, Bătrânul îi zise: „Dacă şi tu poţi să suferi aceleaşi şi să nu cârteşti deloc- precum a făcut statuia, deşi vătămată în fel şi chip- vino cu îndrăzneală şi primeşte învăţătura noastră; dacă nu, nici să nu încerci să rămâi cu noi”.
Extras din Everghetinos– Vol. I- Sfânta Mare Mănăstire Vatoped.
