Preot Alexandru Lungu
Sub hainele negre și veşmintele care par uneori mult prea scumpe pentru ochiul antrenat doar de bârfele de pe internet, se ascund niște oameni puși în slujba comunității. Blamați pentru faptul că ar fi niște paria ai societății, de care planeta s-ar putea dezice extrem de ușor și chiar ar trăi mult mai bine fără prezența lor deranjantă.
Dar sub acele veșminte negre, care uneori asemenea unui medic ce operează zeci de ore în ambulatoriu sau a unui pompier care se aruncă în vâltoarea focului pentru a salva vieți, tot astfel este și preotul cel mult blamat și ocărât, un suflet cu doruri și suferințe, un om care își oferă cuvântul, timpul, viața întreagă, unui ideal uneori greu de înțeles pentru această lume.
Când ascultă drame greu de imaginat, devine plasa de siguranță a multor suflete. Când slujește în Biserică și duce în cârca sufletului mii de nume pentru care se roagă, acuzat că este ahtiat după pomelnice. Când ajută oameni bolnavi și se implică, bănuit de alte interese ascunse. Când se retrage în cămara sa, un leneș antisocial. Când se arată în cetate, un personaj care deranjează și este repede trimis între zidurile Bisericii.
Pentru unii totul, pentru alții un insuportabil. Pentru cei pe care i-a ridicat ancoră și stâlp, pentru ceilalți hoț și borfaș. Deși ridică comunitatea când este la pământ, adeseori este ușor uitat atunci când alunecă ca om. Preotul rămâne “răul” necesar pentru a uni cerul cu pământul.
