Primește-mă pe mine cel care mă pocăiesc

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă și îndurări, Care singur ești din fire fără de păcat și fără de păcat Te-ai făcut om pentru noi, ascultă în ceasul de acum, această smerită rugăciune a mea.

Sărac și lipsit sunt eu de fapte bune și inima mea mi s-a tulburat întru mine. Tu, Doamne, Împărate al cerului și al pământului, știi că toată tinerețea mea am cheltuit-o în păcate și, umblând după poftele trupului meu, m-am făcut bucurie demonilor și am urmat lor întru totul, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Știi că, întunecându-mi-se gândul, din copilărie și până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci robit fiind cu totul de poftele ce m-au cuprins, m-am făcut de râs și batjocură demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, că nesuferită este urgia mâniei Tale asupra păcătoșilor, cărora le este gătită gheena focului. Pentru aceasta cuprins fiind de deznădăjduire, nu am pocăință, pustiu și gol fiind de dragostea Ta.

Că ce fel de păcat n-am făcut? Ce lucru diavolesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă și înverșunată nu am săvârșit cu sârguință și peste măsură?

Mintea mi-am întinat-o cu totul prin cugete trupești; trupul mi l-am spurcat prin împreunări de tot felul; sufletul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea la păcat; toate mădularele ticălosului meu trup le-am pus să lucreze și să slujească păcatului. Cine dar, nu mă va plânge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va jeli pe mine, osânditul? Pentru că singur eu, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toți păcătoșii cei din veac, păcătuind fără seamăn și de neiertat.

De aceea, la Tine, Cel ce ești milostiv și mult-Îndurat, Iubitorule de oameni, și aștepți întoarcerea păcătosului, mă arunc înaintea înfricoșătorului și groaznicului Tău divan și, ca și cum m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adâncul sufletului către Tine: milostivește-Te, Doamne, iartă-mă, Împărate, ajută neputinței mele, fă milă față de nepriceperea mea, ia aminte la rugăciunea mea și lacrimile mele nu le trece cu vederea. Primește-mă pe mine cel care mă pocăiesc și, rătăcit fiind, întoarce-mă și mă primește.

Pentru că nu ai pus pocăință pentru cei drepți, nici iertare pentru cei ce nu au greșit, ci ai pus pocăință mie, păcătosului, pentru cele ce le-am lucrat spre întărâtarea mâniei Tale. Gol și descoperit stau înaintea Ta, Cunoscătorule de inimi, Doamne, și zac la pământ, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut și să privesc la înălțimea cerului, împilat fiind de povara păcatelor mele.

Pentru aceasta, luminează-mi ochii inimii mele și dă-mi umilință spre pocăință și zdrobire de inimă spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde și cu adevărată și deplină încredințare să mă îndrept spre viața cea de acolo, lăudând și binecuvântând totdeauna preasfânt Numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Total
77
Shares
Previous Post

Mărturie a Părintelui Iustin Pârvu despre o minune săvârşită în lagărul de la Periprava prin rugăciunile Părintelui Ilie Lăcătușu

Next Post

Harul preoției

Related Posts