Multă demonizare există astăzi în lume. Diavolul seceră, deoarece oamenii contemporani i‑au dat multe drepturi şi primesc înfricoşătoare înrâuriri diavoleşti. Spunea cineva foarte bine: „Oarecând diavolul se ocupa de oameni, acum însă nu se mai ocupă! I‑a pus pe drumul lui şi le spune: «Călătorie bună!», şi oamenii călătoresc”. Este înfricoşător! Vedeţi, diavolii în ţinutul Gadarenilor[1] au cerut voie de la Hristos ca să intre în porci. Iar aceasta pentru că porcii n‑au dat drepturi diavolului să intre în ei. Hristos a îngăduit să intre ca să fie pedepsiţi israeliţii, deoarece li se interzisese să mănânce carne de porc.
– Părinte, sunt unii care spun că nu există diavol.
– Da, şi mie mi‑a spus cineva: „Să scoţi din traducerea franceză a cărţii Sfântul Arsenie Capadocianul cele ce se referă la cei îndrăciţi, pentru că europenii nu le vor înţelege. Nu cred că există diavol”. Vezi, pe toate le explică prin psihologie. Dacă aceşti demonizaţi din Evanghelie ar fi mers la psihiatri, ar fi fost supuşi la şocuri electrice. Hristos a luat de la diavol dreptul de a face rău. Numai dacă omul îi dă dreptul, poate să facă rău. Când cineva nu are legătură cu Tainele Bisericii, dă drepturi ispititorului şi primeşte o înrâurire diavolească.
– Părinte, cum îi mai poate da cineva drepturi şi în alt fel?
– Logica[2], vorbirea împotrivă, invidia, voia proprie, neascultarea, obrăznicia sunt însuşirile diavolului. Potrivit cu măsura în care omul are acestea, primeşte şi influenţa din afară… Însă atunci când sufletul se va curăţi, se va sălăşlui în om Sfântul Duh care îl va umple de Har. Dar dacă se va întina cu păcate de moarte, se va sălăşui în el duhul cel necurat. Iar când nu este întinat cu păcate de moarte, sufletul se află numai sub înrâurirea duhului viclean.
În epoca noastră, din păcate, oamenii nu vor să‑şi taie patimile lor, voia lor, şi nu primesc sfaturi. Pe lângă aceasta mai vorbesc şi cu obrăznicie, alungând astfel Harul lui Dumnezeu. Şi după aceasta, oriunde s‑ar afla omul, nu poate spori, deoarece primeşte înrâuriri diavoleşti. Este în afară de sine, pentru că din afară îi face comandă diavolul. Nu este înlăuntru în chip vădit – ferească Dumnezeu! – dar chiar şi din afară îi poate face comandă. Atunci când omul este părăsit de Har, se face mai rău decât diavolul.
Pentru că unele lucruri diavolul nu le face, ci numai pune pe oameni să le facă. De pildă, el nu face crime, ci îl pune pe om să le facă. Şi astfel oamenii se demonizează.
[1] Vezi Lc. 8, 26‑33.
[2] Bătrânul înţelege aici gândul raţionalist, care se opune cu trufie celui duhovnicesc.
Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
